ICCJ. Decizia nr. 3145/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3145/2008
Dosar nr. 10197/105/2006
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C. SRL Mizil prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună evacuarea pârâţilor, Ş.E., N.C., M.L., C.E., F.F. şi G.F. din imobilul situat în Sinaia, judeţul Prahova pe care l-a cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare.
La termenul din 21 ianuarie 2006 reclamanta a modificat acţiunea principală, fiind de acord cu excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului G.F. solicitând scoaterea din cauză a acestuia şi introducerea în calitate de pârâte a SC P.M.S. SRL Sinaia şi a Primăriei Oraşului Sinaia.
După renunţările succesive ale reclamantei la judecată faţă de pârâţii N.C., F.F., Ş.E., şi M.L., au calitatea de pârâţi doar SC P.M.S. SRL Sinaia, C.E. şi Primăria Sinaia.
Judecătoria Sinaia prin sentinţa nr. 1131 din 8 noiembrie 2006 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sinaia, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 656 din 2 mai 2007, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Sinaia, s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC C. SRL Mizil şi s-a dispus evacuarea pârâţilor C.E. şi SC P.M.S. SRL Sinaia, din imobilul situat în Sinaia, judeţul Prahova şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Tribunalul pentru a hotărî astfel a reţinut că în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Oraşului Sinaia, este întemeiată deoarece nu există identitate între persoana acesteia şi calitatea de titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului dedus judecăţii, imobilului situat în Sinaia, este proprietatea reclamantei în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1484 din 21 februarie 2005 şi este ocupat fără drept de pârâta SC P.M.S. SRL Sinaia întrucât contractul de închiriere al imobilului-teren, încheiat între pârâta SC P.M.S. SRL Sinaia şi Primăria Sinaia din 2003, prelungit prin act adiţional, a fost reziliat, în aceeaşi situaţie fiind şi pârâta C.E.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentinţe pârâta SC P.M.S. SA Sinaia a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând că în mod greşit a fost admisă acţiunea, deoarece era inadmisibilă, excepţie ridicată prin cererea depusă la termenul din 28 februarie 2007 şi asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat, că în mod greşit a fost admisă acţiunea şi că nu s-au aplicat dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pronunţându-se asupra criticilor formulate prin Decizia nr. 248 din 10 decembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC P.M.S. SRL Sinaia.
În motivarea acestei soluţii instanţa de apel, a reţinut că nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii, este nefondată întrucât instanţa s-a pronunţat asupra acestei excepţii prin sentinţa prin care a admis acţiunea şi a considerat că acţiunea formulată de reclamantă este admisibilă şi a dispus evacuarea apelantei şi a pârâtei C.E.
Privitor la critica apelantei că în mod greşit a fost evacuată din imobil, instanţa de apel a reţinut-o ca fiind nefondată întrucât pârâta pentru imobilul din care a fost evacuată nu deţine nici un titlu legal iar contractul de închiriere din 2003 pe care apelanta l-a avut cu Primăria Oraşului Sinaia prelungit prin act adiţional a fost reziliat.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei privitor la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 494 alin. (3) C. civ. este nefondată deoarece despăgubirile prevăzute de aceste dispoziţii nu au făcut obiectul acţiunii, iar apelanta-pârâtă nu a formulat vreo cerere reconvenţională în acest sens.
Împotriva Deciziei nr. 248 din 10 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs pârâta SC P.M.S. SRL Sinaia întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii ca inadmisibilă a acţiunii în evacuare în ceea ce o priveşte.
În susţinerea recursului său pârâta a arătat că este proprietara chioşcului amplasat pe terenul situat în Sinaia, edificat cu autorizaţie de construire situaţie faţă de care s-a încheiat cu Primăria Sinaia un contract de închiriere pentru suprafaţa de teren de 11 mp ocupată cu această construcţie, susţinând totodată că aşa cum a arătat şi la instanţa de apel sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ. şi numai dacă societatea reclamantă îi va despăgubi, vor proceda la eliberarea terenului pe care-l ocupă construcţia respectivă.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu o cale extraordinară de atac reglementată de Titlul V cap. 1 secţiunile I şi II C. proc. civ., nedevolutivă, care poate fi promovată numai în condiţiile de formă şi fond prevăzute procedural.
Respectarea cerinţelor privind cuprinsul cererii de recurs este prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. ceea ce confirmă în plus că această cale de atac de reformare impune numai analiza motivelor de nelegalitate şi nu o rejudecare a fondului.
În raport de aceste precizări se constată că deşi recurenta a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. conform căruia trebuia să demonstreze că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, aceste ipoteze ale textului nu rezultă din expunerea criticii redate.
În ceea ce priveşte menţiunea conform căreia a arătat că în instanţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ. fără a aduce critici privind modul în care a fost soluţionat acest aspect de instanţa de apel nu poate fi reţinut ca motiv de recurs. De altfel instanţa de control a reţinut în mod corect că dispoziţiile prevăzute de aceste dispoziţii nu au făcut obiectul acţiunii, iar apelanta nu a formulat vreo cerere reconvenţională în acest sens, apreciind ca nefondată această critică.
În consecinţă, pentru motivele anterior arătate şi în raport de susţinerile recurentei prin care se evocă netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei anterioare, potrivit art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.M.S. SRL Sinaia, împotriva Deciziei nr. 248 din 10 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3142/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3147/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
