ICCJ. Decizia nr. 3155/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3155/2008
Dosar nr. 2117/30/2007
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.S. SRL Timişoara prin acţiunea în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Timişoara prin primar G.C. şi Consiliul Local Timişoara a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate, în baza art. 3 C. proc. civ., că pârâţii nu au drept de creanţă asupra reclamantei în ceea ce priveşte imobilul situat în Timişoara, judeţul Timiş cumpărat conform Legii nr. 550/2002 şi conform contractului de vânzare-cumpărare din 9 iulie 2003 respectiv: suma de 40.180 lei reprezentând majorări aferente chiriei achitate cu întârziere (chiria restantă a fost achitată integral la data de 7 octombrie 2005, dată la care pârâţii au înştiinţat-o pe reclamantă că nu mai are alte datorii) suma de 22.240 lei reprezentând diferenţa chirie, suma de 84.635 lei reprezentând penalităţi aferente chiriei restante, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1337 din 12 octombrie 2007, Tribunalul Timiş a respins acţiunea în constatare formulată de reclamanta SC C.S. SRL Timişoara, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că se află în prezenţa unei acţiuni în constatare negative în sensul că se solicită constatarea inexistenţei unui raport juridic şi a unor obligaţii pe care reclamanta le-ar avea în opinia pârâţilor, provocatorii, reclamanta chemând în judecată pârâţii ce ridică pretenţii în legătură cu un drept patrimonial, fără însă ca aceştia să introducă o acţiune în justiţie. Rezultă şi faptul că reclamanta are un interes legitim în sensul că urmăreşte radierea ipotecii şi a interdicţiei de înstrăinare din C.F. a imobilului ce i-a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare din 9 iulie 2003, radiere ce nu poate fi solicitată întrucât aşa cum reclamanta precizează în cererea sa Primăria Timişoara refuză eliberarea adeverinţei pentru radierea ipotecii.
Faţă de susţinerile reclamantei din însăşi cererea introductivă la instanţă pârâta Primăria Timişoara a refuzat să îi elibereze acesteia adeverinţă pentru radierea ipotecii situaţie în care reclamanta avea posibilitatea de a se adresa în contencios administrativ solicitând obligarea pârâtei la eliberarea adeverinţei pentru radierea ipotecii în condiţiile în care consideră că aceasta este întemeiată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 27/A/Com din 21 februarie 2008 a confirmat soluţia instanţei de fond prin respingerea apelului formulat de reclamanta SC C.S. SRL, ca nefondat.
În motivarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a apreciat în mod corect că acţiunea este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 111 C. proc. civ. se referă la constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, determinat sau determinabil, iar nu a unei situaţii de fapt cum s-a solicitat inadmisibil în cauza supusă judecăţii.
Pe de altă parte, pentru exercitarea acţiunii în constatare, partea trebuie să justifice un interes ori însăşi apelanta recunoaşte că dreptul de ipotecă a fost radiat din cartea funciară, iar interdicţia de înstrăinare a încetat la trei ani de la data dobândirii imobilului astfel cum rezultă din prevederile art. 9 din contractul părţilor.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta SC C.S. SRL întemeiat pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului desfiinţarea deciziei recurate şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş iar în subsidiar reţinerea cauzei spre judecare şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului său reclamanta a susţinut că deşi acţiunea a fost calificată corect de către instanţele de judecată în mod greşit s-a apreciat că este inadmisibilă întrucât reclamanta ar avea la dispoziţie o acţiune în realizare, respectiv acţiune de radiere a ipotecii şi interdicţiei de înstrăinare. Astfel, arată recurenta, acţiunea promovată vizează constatarea inexistenţei unor drepturi de creanţă ce intră în conţinutul raportului juridic obligaţional generat de încheierea şi executarea acestor două contracte de închiriere şi în acest context, în calitate de potenţiali debitori, nu ar avea la îndemână nicio acţiune în realizarea dreptului, fiind obligaţi să promoveze o acţiune în constatare pentru a lămuri existenţa sau inexistenţa raportului juridic obligaţional.
Intimaţii-pârâţi Municipiul Timişoara prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate.
Recursul este nefondat.
Prima chestiune care se impune a fi examinată în raport de recursul promovat este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 şi 304 C. proc. civ.
Exigenţele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim nivel de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalităţii hotărârilor în condiţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente se constată că recursul reclamantei nu îndeplineşte condiţiile legale de promovare întrucât prin motivarea acestuia au fost exprimate opinii faţă de soluţiile pronunţate în cauză fără nici o încadrare în motivele limitativ prevăzute de art. 304 cu alte cuvinte nemulţumirea faţă de soluţia din apel trebuie să îmbrace tiparele fixate de lege deoarece această cale de atac nu are caracter devolutiv.
Pe de altă parte instanţa de recurs nu se poate substitui părţii pentru o eventuală analiză fără a se aduce atingere echilibrului şi echidistanţei care trebuie păstrată în raport de părţile procesului.
Critica privind greşita apreciere a instanţei că acţiunea este inadmisibilă deşi a fost corect calificată că a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. este nefondată.
Potrivit art. 111 C. proc. civ. oricine are interes se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru constatarea existenţei ori inexistenţei unui drept, iar în cazul în care se poate cere chiar realizarea dreptului, o astfel de acţiune nu poate fi primită.
În această situaţie atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat în mod corect că acţiunea formulată este inadmisibilă întrucât reclamanta a solicitat constatarea existenţei sau inexistenţei unei situaţii de fapt şi nu a unui drept, determinat sau determinabil aşa cum prevăd dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Totodată partea trebuia să justifice un interes însă chiar reclamanta recunoaşte că dreptul de ipotecă a fost radiat din cartea funciară, iar interdicţia de înstrăinare a încetat, la trei ani de la data dobândirii imobilului aşa cum rezultă din prevederile art. 9 din contractul părţilor.
Faţă de criticile de mai sus, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul reclamantei SC C.S. SRL, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.S. SRL Timişoara împotriva Deciziei nr. 27/A/Com din 21 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3154/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3156/2008. Comercial. Conflict de... → |
|---|
