ICCJ. Decizia nr. 3150/2008. Comercial. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3150/2008
Dosar nr. 4561/101/2007
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentinţa nr. 135/C din 27 februarie 2007 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC V.I. SRL cu sediul social în Turnu Severin judeţul Mehedinţi şi pe pârâta SC Z.F. SRL cu sediul social în Zimnicea, judeţul Teleorman în favoarea Tribunalului Mehedinţi, având în vedere că obiectul litigiului nu este evaluabil în bani, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 207/Com din 22 mai 2007 a respins excepţia prematurităţii acţiunii ridicată de pârâtă prin întâmpinare şi a admis în parte acţiunea reclamantei SC V.I. SRL împotriva pârâtei SC Z.F. SRL în sensul că a constatat reziliat contractul de închiriere din 3 mai 2006. De asemenea a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7.500 lei reprezentând contravaloare chirie plus penalităţi de întârziere de 2% pe zi de întârziere calculate de la data scadenţei până la data plăţii efective, fără ca penalităţile să depăşească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.545 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că părţile au încheiat contractul de închiriere din 3 mai 2006 pentru o suprafaţă de 165 mp situată în Dr. Turnu Severin.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada faptului că ar fi fost împiedicată să intre în posesia spaţiului închiriat precum şi pentru faptul că nu a plătit contravaloarea chiriei s-a impus rezilierea contractului de închiriere, având în vedere dispoziţiile art. 20 din contract şi art. 969 C. civ., precum şi notificarea din 10 octombrie 2006, prin care reclamanta a notificat rezilierea contractului în termen de 20 de zile calendaristice de la înştiinţare.
Contractul având valabilitate până la sfârşitul lunii octombrie 2006, când a operat rezilierea în baza notificării din 10 octombrie 2006, pârâta datorează contravaloarea chiriei pentru lunile iunie - octombrie 2006, în valoare de 7500 lei.
În baza art. 969 C. civ., pârâta mai datorează şi penalităţi de întârziere în cuantum de 2% pe zi de întârziere, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective, dar care potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 nu pot depăşi cuantumul debitului asupra căruia sunt calculate.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 289 din 29 noiembrie 2007 a admis apelul formulat de pârâta SC Z.F. SRL împotriva sentinţei nr. 207 din 22 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi a schimbat sentinţa în sensul că a respins capătul de cerere în despăgubiri ca nefondat.
Au fost menţinute dispoziţiile referitoare la rezilierea contractului şi obligată pârâta la suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, efectuate în fond, către reclamantă.
De asemenea a mai fost obligată intimata la 676 lei cheltuieli de judecată, efectuate în calea de atac, către apelantă.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a constatat că prima instanţă în mod greşit a reţinut culpa SC Z.F. SRL pentru neexecutarea contractului şi în consecinţă a dispus în mod nelegal rezilierea la cererea reclamantei SC V.I. SRL.
Cu toate acestea a fost menţinută constatarea rezilierii contractului, neexistând motiv de apel sub acest aspect, mai ales că pârâta SC Z.F. SRL a fost de acord cu desfiinţarea raporturilor contractuale.
Pretenţiile intimatei reclamante nu se justifică nici ca despăgubiri pentru prejudiciul cauzat pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, în condiţiile în care, locatorul nu a făcut dovada că neexecutarea contractului este imputabilă locatarului.
Împotriva Deciziei nr. 289 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta SC V.I. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtei la plata sumei de 7.500 lei reprezentând contravaloare chirie pe perioada 1 iunie - 31 octombrie 2006 plus penalităţi de întârziere de 2% pe zi.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC V.I. SRL pentru următoarele considerente.
În faza procesuală a apelului a fost dată o completă şi integrală apreciere a probelor, fiind stabilite cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în cadrul contractului de închiriere din 3 mai 2006.
Este de necontestat că potrivit contractului de închiriere din 3 mai 2006, de comun acord, prin manifestarea liberă de voinţă exprimată, părţile au stipulat că acest contract intră în vigoare la data de 1 iunie 2006 iar la art. 6 din cap. IV intitulat „obligaţiile proprietarului” s-a precizat că proprietarul are obligaţia de a preda spaţiul închiriat liber de orice sarcină.
În acest context a fost eficienţă juridică cadrului legal instituit de dispoziţiile art. 1420 C. civ., care reglementează că locatorul este dator, prin însăşi natura contractului, fără să fie trebuinţă de nici o stipulare specială de a preda locatarului lucrul închiriat sau arendat, de a-l menţine în stare de a putea servi la întrebuinţarea pentru care a fost închiriat sau arendat, de a face ca locatarul să se poată folosi neîmpiedicat în tot timpul locaţiunii.
Reclamanta nu a reuşit să facă dovada obligaţiilor care îi incumbă conform exigenţelor expuse anterior, astfel încât pe deplin justificat a fost respins capătul de cerere în despăgubiri.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V.I. SRL împotriva Deciziei nr. 289 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.I. SRL Dr. Turnu Severin, împotriva Deciziei nr. 289 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3147/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3154/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
