ICCJ. Decizia nr. 3147/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3147/2008
Dosar nr. 1606/30/2007
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta H. (Ş.) F. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş în contradictoriu cu pârâţii SC V. SRL, H.V. şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş a solicitat să se constate că pârâta SC V. SRL funcţionează şi realizează profit în imobilul proprietate comună, imobil ce reprezintă şi un fond de comerţ exploatat, realizându-se o îmbogăţire fără just temei de către pârâtul H.V., solicitând sistarea activităţii societăţii până la intrarea în legalitate a acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 1177 din 29 iunie 2007 Tribunalul Timiş a respins acţiunea reţinând că cererea reclamantei, de constatare a faptului că pârâta SC V. SRL funcţionează şi realizează profit în imobilul proprietate comună, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. este inadmisibilă în condiţiile în care reclamanta avea la îndemână acţiunea în realizare în situaţia în care societatea funcţionând la imobilul căruia este coproprietară şi i se cuvine plata contravalorii folosinţei spaţiului respectiv.
Apelul declarat de reclamanta H. (Ş.) F. împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 274/A din 3 decembrie 2007 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că în mod corect instanţa de fond a constatat că cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât reclamanta, avea la îndemână acţiunea în realizarea dreptului în situaţia în care considera că există o îmbogăţire fără just temei în favoarea pârâţilor.
Totodată, nu există nici un temei juridic pentru sistarea activităţii pârâtei SC V. SRL Timişoara în condiţiile în care sediul social al acestei pârâte este stabilit în mod legal de adresa din Timişoara, fapt care rezultă din probele de la dosar, reclamanta având la dispoziţie acţiunea în anularea actelor care au stat la baza autorizării funcţionării pârâtei în acest spaţiu.
Referitor la cererea de înscriere în fals cu privire la interogatoriul luat pârâtei SC V. SRL Timişoara, instanţa de apel a respins această cerere prin încheierea din 12 noiembrie 2007, reţinând că pentru înscrisul defăimat ca fals nu s-au contestat scrisul sau semnătura pârâtei ci conţinutul răspunsurilor date de această pârâtă.
Împotriva sentinţei civile nr. 1177 din 29 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, a încheierilor din 12 noiembrie 2007, 20 noiembrie 2006, 27 noiembrie 2007 şi a Deciziei civile nr. 274/A din 3 decembrie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamanta H.F. (actualmente Ş.) întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 2, 4, 5, 6, 7, şi 9 C. proc. civ., fără a le dezvolta punctual.
În motivarea recursului său recurenta a criticat faptul că în încheierea de şedinţă din data de 12 noiembrie 2007 nu a fost consemnată prezenţa sa deşi se afla în sală alături de avocatul său, că prin cererea privind înscrierea în fals a defăimat întregul înscris, şi că pentru termenul din 3 decembrie 2007 nu a fost citată.
În ceea ce privesc criticile deciziei instanţei de apel recurenta invocă nulitatea minutei precum şi a dispozitivului acesteia întrucât există o identitate parţială şi nu totală.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ. modificarea unei hotărâri poate fi solicitată numai pentru motive de nelegalitate în situaţiile prevăzute expres de art. 304 alin. (1)-(9) C. proc. civ.
Raportând aceste dispoziţii şi la prevederile art. 3021 lit. c), urmează să se reţină că recurenta nu a respectat aceste prevederi întrucât nu a dezvoltat în drept şi în fapt fiecare motiv pe care l-a invocat.
Privind recursul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond nu se impune nici o altă analiză de vreme ce această sentinţă a format obiectul controlului de temeinicie şi legalitate a instanţei de control judiciar, respectiv instanţa de apel şi care s-a pronunţat în consecinţă.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierilor din data de 12 noiembrie 2007 şi 20 noiembrie 2007, Înalta Curte a reţinut că sunt încheieri preparatorii care nu pot fi atacate cu recurs concomitent cu fondul şi cu atât mai mult nici separat.
Critica formulată de recurentă privind neconsemnarea prezenţei sale la termenul din data de 12 noiembrie 2007 este nefondată întrucât prezenţa reclamantei a fost consemnată prin indicarea reprezentantului convenţional avocat I.I. şi nu dovedeşte vătămarea suferită prin neconsemnarea prezentei sale.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurentă conform căruia nu a fost citată pentru termenul din data de 3 decembrie 2007 este nefondată întrucât la termenul din data de 12 noiembrie 2007 reclamanta a luat cunoştinţă de termenul acordat făcându-se aplicarea prevederilor art. 1531 C. proc. civ.
Referitor la recursul împotriva încheierii din 27 noiembrie 2007, conform art. 34 alin. (2) încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.
Înalta Curte a reţinut că faţă de dispoziţiile menţionate recursul împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare este inadmisibil.
Cu privire la susţinerile recurentei-reclamante că minutele sentinţei şi instanţei de apel nu corespund cu dispoziţiile hotărârilor acestea sunt nefondate întrucât în minute s-au trecut pe scurt soluţiile pronunţate în cauză neexistând elemente de contradictorialitate între conţinutul minutelor şi dispozitivele hotărârilor.
În ce privesc celelalte argumente referitoare la dovezile prezentate şi concludenţa lor, Înalta Curte având în vedere caracterul extraordinar al căii de atac promovate de recurentă nu va lua în examinare aceste chestiuni întrucât aprecierea probelor şi determinarea situaţiei de fapt este o chestiune de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
În consecinţă faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta H. (Ş.) F. împotriva încheierilor de şedinţă din 12 noiembrie 2007, 20 noiembrie 2007, 27 noiembrie 2007 şi a Deciziei civile nr. 274/A din 3 decembrie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3145/2008. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3150/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
