ICCJ. Decizia nr. 3226/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3226/2008
Dosar nr. 988/1371/2007
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1388 din 2 octombrie 2007, Tribunalul Comercial Mureş a respins ca nefondată acţiunea revocatorie formulată de creditoarea A.G.F.P. Mureş, în contradictoriu cu pârâtele SC G.P. SRL şi SC R. SRL, cu referire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 26 februarie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că a fost sesizată cu o cerere de revocare a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 16 februarie 2007 cu o serie de petite accesorii şi cu o cerere în nulitatea absolută a contractului, prin prisma dispoziţiilor art. 109 alin. (5) C. proc. civ., motiv pentru care a abordat cererea de chemare în judecată sub dublul ei aspect în privinţa obiectului şi a temeiurilor acesteia.
Cu privire la acţiunea revocatorie s-a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 975 C. civ. referitoare la existenţa fraudei din partea debitorului, la prejudicierea dreptului creditorului prin micşorarea gajului general de natură să determine insolvabilitatea totală sau parţială a debitorului, la creanţa creditorului şi la actul atacat care nu poate constitui exerciţiul unui drept strict al debitorului.
De asemenea, s-a apreciat că, fiind vorba de un contract cu titlu oneros, trebuia demonstrată atât frauda rezultată din convenţie cât şi reaua credinţă a pârâtei dobânditoare a bunului.
În ce priveşte motivul invocat în nulitatea absolută a convenţiei pe considerentul că pârâta debitoare a vândut imobilul fără a obţine certificat de atestare fiscală s-a avut în vedere că însăşi reclamanta a eliberat un asemenea act, în cuprinsul căruia s-a menţionat scopul pentru care a eliberat documentul în cauză, precum şi existenţa unei creanţe de 11.784 lei, fără restanţe conform OG nr. 35/2006.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia nr. 94 din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamanta D.G.F.P. Mureş a emis la data de 8 februarie 2007 somaţia de plată pentru o creanţă în valoare de 137.333 lei împotriva debitoarei SC G.P. SRL, întocmind şi titlul executoriu din 8 martie 2007 pentru aceeaşi sumă datorată la bugetul consolidat al statului.
Instanţa apelului a luat în considerare - ca sumă totală pretinsă de reclamantă – 119.480 lei şi, în acord cu ceea ce s-a reţinut la prima instanţă, a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile acţiunii revocatorii şi nici nu s-a dovedit fraudarea intereselor creditoarei câtă vreme imobilul în litigiu a fost vândut către SC R. SRL pentru suma de 1.000.000 lei, sumă ce a fost virată în contul debitoarei şi care este cu mult superioară creanţei invocate de creditoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat motive de nelegalitate reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susţine următoarele:
- Decizia atacată nu este suficient argumentată, instanţa apelului preluând aspectele reţinute de prima instanţă cu ignorarea susţinerilor apelantei;
- În cauză îşi au aplicabilitatea prevederile art. 975 C. civ. întrucât debitoarea nu a urmărit altceva decât crearea stării sale de insolvabilitate prin vânzarea unui bun din patrimoniul său, fraudând astfel interesele creditoarei.
Se susţine că trebuia avut în vedere faptul că, la momentul vânzării, debitoarea avea cunoştinţă de datoria la bugetul consolidat al statului şi prin acţiunea sa nu a urmărit decât inducerea stării de insolvabilitate.
- Cuantumul obligaţiilor fiscale ale SC G.P. SRL este de 119.480 lei, iar instanţa fondului nu putea să interpreteze certificatul de atestare fiscală ca fiind documentul care constată obligaţiile faţă de bugetul consolidat al statului.
Prin întâmpinarea depusă la 4 august 2008, intimata SC G.P. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât nu s-a dovedit caracterul viclean al actului de vânzare şi nici intenţiile frauduloase ale părţilor la încheierea actului respectiv.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ce vizează ipoteza motivării insuficiente a deciziei ce face obiectul controlului judiciar se constată că recurenta a recurs la susţinerea generală în sensul căreia, instanţa de apel ar fi ignorat susţinerile sale, invocate în susţinerea acţiunii.
Examinând Decizia atacată, Înalta Curte constată că aceasta respectă întrutotul prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în adoptarea soluţiei.
În exercitarea controlului judiciar asupra temeiniciei şi legalităţii sentinţei, instanţa apelului a procedat conform competenţelor conferite de lege, reţinând stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi aplicarea conformă a textelor de lege incidente în cauză.
Nu poate fi primită nici critica ce vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 975 C. civ. întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele textului menţionat care să justifice atragerea desfiinţării contractului de vânzare - cumpărare încheiat de debitor.
Astfel, corect au reţinut instanţele că reclamanta creditoare nu a făcut dovada cauzării stării de insolvenţă prin actul pe care-l atacă, a fraudei debitorului în sensul că prin actul respectiv s-a urmărit crearea sau mărirea stării de insolvabilitate şi nici complicitatea la fraudă a terţului cu care s-a încheiat actul.
Raportat la valoarea actului atacat care a intrat în contul societăţii debitoare şi care este net superioară creanţei în valoare de 119.480 lei invocată de creditoare nu se poate reţine fraudarea intereselor acesteia care, aşa cum bine a reţinut instanţa de apel – are la îndemână posibilitatea de a urmări, în cadrul unor proceduri speciale, suma datorată de debitoare.
În considerarea motivelor expuse, Înalta Curte va menţine ca legală Decizia atacată prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Mureş împotriva deciziei nr. 94/A din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3225/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3228/2008. Comercial → |
|---|
