ICCJ. Decizia nr. 3219/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3219/2008
Dosar nr. 6136/325/2008
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2008 reclamanta SCP I.M.A. SPRL Timişoara lichidator al debitoarei SC V.C. SRL a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună evacuarea pârâtului S.I. din imobilul situat în Timişoara, judeţ Timiş, înscris în CF Timişoara, compus din casă S+P+E+M şi teren în suprafaţă de 2.851 mp acesta fiind proprietatea SC V.C. SRL societate aflată în procedura simplificată de faliment conform Legii nr. 85/2006.
Judecătoria Timişoara prin sentinţa civilă nr. 5227 din 17 aprilie 2007 a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ comercială.
La rândul său Tribunalul Timiş prin sentinţa civilă nr. 284/PI din 16 mai 2008 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia civilă, şi constatând conflict de competenţă a trimis cauza la Curtea de Apel Timişoara – în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că natura contractului a cărei rezoluţiune a determinat promovarea acţiunii în evacuarea pârâtului este civilă, chiar dacă unul din cocontractanţi este un comerciant, respectiv reclamanta, iar imobilul ce a constituit obiectul contractului de vânzare – cumpărare nu a fost adus ca aport în societatea comercială.
Prin sentinţa civilă nr. 15/PI din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială în favoarea Tribunalului Timiş.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că reclamanta a pretins prin acţiune evacuarea pe cale de ordonanţă preşedinţială a pârâtului S.I. dintr-un imobil care face parte din patrimoniul societăţii debitoare şi prin aceasta constituie un element al fondului de comerţ al acestei societăţi. Că faţă de prevederile art. 3 raportat la art. 4 C. com. cererea reclamantei de evacuare a pârâtului pe cale de ordonanţă preşedinţială este o cerere neevaluabilă în bani şi competenţa de soluţionare revine tribunalului, în condiţiile art. 2 şi art. 3 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul S.I. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii competenţei materiale în favoarea Judecătoriei Timişoara.
A susţinut recurentul că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 3 şi art. 4 C. com. deoarece cererea de evacuare este de natură civilă întrucât în speţă, nu este în discuţie o faptă de comerţ sau o obligaţie comercială a societăţii. Nu există un raport contractual între recurent şi SC V.C. SRL privitor la imobilul în discuţie.
S-a invocat că este o cerere de evacuare care nu afectează fondul de comerţ al societăţii întrucât, aceasta nu a funcţionat niciodată cu sediu sau punct de lucru la această adresă.
Recursul pârâtului nu este fondat.
Prin acţiunea ce formează obiectul litigiului dedus judecăţii reclamanta SCP I.M.A. SPRL, lichidator al debitoarei SC V.C. SRL, a solicitat evacuarea pe cale de ordonanţă preşedinţială a pârâtului S.I. din imobilul aparţinând societăţii debitoare şi care deci constituie un element al fondului de comerţ al societăţii.
În afară de faptele de comerţ prevăzute de art. 3 C. com., art. 4 C. com. asimilează acestora şi celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din actul respectiv.
În speţă, imobilul din care se solicită evacuarea pârâtului face parte din patrimoniul societăţii debitoare şi deci din fondul de comerţ al acesteia, astfel că sunt îndeplinite prevederile art. 4 raportat la art. 56 C. com.
Faţă de considerentele reţinute, în mod corect instanţa a stabilit că în raport de obiectul neevaluabil în bani şi caracterul comercial al litigiului, competenţa materială de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine în raport de dispoziţiile art. 21 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. în primă instanţă Tribunalului Timiş.
Afirmaţia recurentului că societatea nu a funcţionat niciodată cu sediu social sau punct de lucru la adresa din care reclamanta a solicitat evacuarea acestuia, este fără relevanţă cât timp s-a dovedit că imobilul respectiv face parte din fondul de comerţ al societăţii.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul S.I. împotriva sentinţei nr. 15/PI din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3218/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3225/2008. Comercial → |
|---|
