ICCJ. Decizia nr. 3366/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3366/2008
Dosar nr. 7271/2/2007
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 792 din 15 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 17622/2002, a admis în parte acţiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, cu sediul social în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC P.M.F. SRL cu sediul social în Bucureşti, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.432,99 dolari S.U.A. în echivalent în lei la cursul B.N.R., la data plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru perioada mai 1994 – 30 iunie 2002. De asemenea au fost respinse capetele de cerere privind rezilierea contractului de asociere şi evacuarea pârâtei din imobil, ca neîntemeiate.
În această cauză, instanţa de fond, prin încheierea din 9 mai 2003, la cererea pârâtei, a încuviinţat proba cu expertiza contabilă, iar prin încheierea din 13 iunie 2003 a stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de 4.000.000 lei în sarcina pârâtei.
Acest onorariu provizoriu a fost achitat prin chitanţa din 17 iunie 2003 iar prin încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2003 a fost desemnat în cauză ca expert contabil expertul D.G.
Prin cererea depusă la data de 19 ianuarie 2004 expertul D.G. a depus o cerere prin care a cerut majorarea onorariului la suma de 52.527.000 lei, avându-se în vedere art. 23 alin. (1) din OG nr. 2/2002, respectiv complexitatea lucrării, volumul de muncă depus precum şi gradul profesional ori ştiinţific al expertului.
De remarcat că onorariul de expertiză majorat, aşa cum s-a expus anterior, a fost integral achitat de pârâtă.
Reclamanta a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă, iar prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2004 acelaşi expert a depus răspunsul la obiecţiuni şi a solicitat un nou onorariu, suplimentar, în sumă de 9.800.000 lei, conform decontului de cheltuieli pe care l-a anexat.
Cererea expertului contabil de majorare a onorariului, a fost respinsă conform încheierii de şedinţă din 9 noiembrie 2004, cu motivarea că expertul nu a răspuns la obiecţiuni astfel cum au fost formulate de către reclamantă.
La data de 18 ianuarie 2005, odată cu depunerea răspunsului la obiecţiuni, expertul D.G. a reiterat cererea de majorare a onorariului de expert cu suma de 9.800.000 lei, iar instanţa prin încheierea de la data de 8 februarie 2005 a respins această cerere, având în vedere că obiecţiunile au fost formulate ca urmare a faptului că expertul nu a răspuns tuturor obiectivelor solicitate de instanţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 51 din 3 februarie 2006 a disjuns apelul declarat de expertul D.G. şi ulterior prin Decizia comercială nr. 574 din 3 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost constatat nul acest apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2759 din 21 septembrie 2007 a admis recursul petentului D.G. împotriva deciziei nr. 574 din 3 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
După casarea cu trimitere, rejudecând apelul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 92 din 20 februarie 2008 a respins ca nefondat apelul expertului D.G. împotriva sentinţei comerciale nr. 792 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În fundamentarea acestei soluţii s-a apreciat că în mod corect a fost respinsă cererea formulată de expertul în cauză, avându-se în vedere dispoziţiile art. 213 alin. (2) C. proc. civ. S-a ţinut cont de faptul că expertul nu a răspuns la toate obiectivele admise de instanţă pentru expertiza dispusă, expertiză pentru care s-a solicitat şi s-a plătit suma de 52.527.000 lei (rol).
Împotriva deciziei comerciale nr. 92 din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a încheierii de şedinţă din 8 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs expertul D.G., care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie aceste hotărâri judecătoreşti, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, în sensul admiterii majorării onorariului de expertiză contabilă la cuantumul de 980 lei.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate recursurile îndreptate împotriva încheierii din 8 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a deciziei comerciale nr. 92 din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că expertul desemnat de instanţa de fond pentru efectuarea unei expertize contabile de specialitate a întocmit atât un raport de expertiză contabilă cât şi un răspuns la obiecţiunile formulate de reclamantul Municipiul Bucureşti.
Din verificarea întregii documentaţii existente apare cât se poate de evident că pârâta a achitat integral costul fixat expertizei contabile, în cuantum de 52.527.000 lei.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit, în esenţă, că nu se impune majorarea onorariului de expertiză cu suma de 9.800.000 rol, pentru răspunsul oferit la obiecţiunile la raportul de expertiză contabilă, cu motivarea că obiecţiunile formulate au fost generate de răspunsul incomplet la obiectivele admise la expertiza contabilă dispusă iniţial în cauză.
A fost dată eficienţă juridică dispoziţiilor art. 213 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, la cererea experţilor, ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mări plata cuvenită prin încheiere executorie dată cu citarea părţilor.
Pentru aceste raţiuni juridice, având în vedere corecta examinare referitoare la justificarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei contabile, inclusiv a răspunsului la obiecţiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de expertul D.G. împotriva încheierii din 8 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a deciziei comerciale nr. 92 din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.G., împotriva încheierii de şedinţă din 8 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a deciziei comerciale nr. 92 din 20 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3364/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3370/2008. Comercial → |
|---|
