ICCJ. Decizia nr. 3432/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3432/2008
Dosar nr. 1168/2/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 1 din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanta SC P. SRL Zalău, a fost anulată ca fiind lipsită de temei contractual măsura rezilierii unilaterală a contractului de arendare din 4 decembrie 2001 dispusă de A.D.S. şi comunicată SC P. SRL Zalău cu adresa din 20 martie 2006, constatând rămânerea în vigoare a acestui contract.
Tribunalul Arbitral a reţinut că ambele părţi sunt în culpă atât în faza de negociere a contractului prin nedeterminarea cuantumului arendei în concordanţă cu situaţia reală a terenului cât şi în faza de executare a contractului şi că nu există culpa exclusivă prevăzută de art. 6.5 din contract.
Împotriva acestei sentinţe a formulat acţiune în anulare pârâta A.D.S., în baza art. 364 lit. i) C. proc. civ., în cauză încălcându-se dispoziţii legale imperative.
A.D.S. Bucureşti a susţinut că reclamanta SC P. SRL Zalău, în momentul încheierii contractului, avea cunoştinţă despre situaţia faptică a terenului arendat, neformulând nicio obiecţie referitoare la suprafaţa de teren predată, iar în art. 2.4 din contractul de arendă, părţile au prevăzut că în situaţia în care suprafaţa de teren arendată este diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul unor acte normative sau prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, contractul se modifică de drept prin scăderea suprafeţei de teren ce face obiectul retroactivităţii şi că neînţelegerile nu au apărut pe fondul schimbărilor determinate de retrocedarea terenurilor conform Legii nr. 18/2001.
Pârâta A.D.S. Bucureşti a mai arătat că plata dividendelor este o obligaţie legală a SC P. SRL Zalău, către acţionari persoane fizice şi nu este un motiv pentru neplata arendei, astfel că a reziliat contractul în temeiul pactului comisoriu din art. 6.5. pentru neplata arendei.
Prin sentinţa nr. 62 din 28 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea în anulare.
Curtea de Apel a reţinut că instanţa arbitrală a făcut interpretarea clauzelor contractului de arendă prin raportare la dispoziţiile art. 969 C. civ. şi la celelalte principii care guvernează efectele contractelor sinalagmatice şi a considerat că întrucât nu există culpă exclusivă în executarea contractului de arendă, fiind vorba despre culpă comună în negociere şi executare, nu se poate dispune desfiinţarea contractului prin invocarea pactului comisoriu de gradul IV.
A.D.S. Bucureşti a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 62 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, susţinând în esenţă următoarele: interpretarea greşită şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 969 C. civ.; instanţa nu s-a referit în motivare la toate capetele de cerere formulate şi la considerentele pentru care au fost respinse şi că devin aplicabile dispoziţiile art. 969 C. civ. potrivit cărora, convenţiile legal făcute cu putere de lege între părţile contractante".
De asemenea recurenta a mai susţinut că instanţa arbitrală a avut în vedere prevederile legale speciale incidente în cauză, făcând grave confuzii şi reţinând în argumentarea sa susţinerile vădit eronate şi nelegale ale reclamantei, iar instanţa de fond nu a analizat încălcarea legislaţiei şi eronat s-a apreciat ca fiind culpă comună cu privire la neplata arendei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
- cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii) se constată că instanţa de apel a motivat respingerea ca nefondată a acţiunii în anulare prin faptul că s-au interpretat greşit dispoziţiile art. 969 C. civ. Ca atare, sunt respectate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora „hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei".
- referitor la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) se invocă art. 361 lit. i) C. proc. civ.; potrivit acestui articol hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare, când se încalcă dispoziţii imperative ale legii. A.D.S. Bucureşti nu a indicat ce dispoziţii imperative ale legii au fost încălcate, ci susţine că au fost interpretate greşit prevederile art. 969 C. civ.
Se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 62 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3426/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3436/2008. Comercial → |
|---|
