ICCJ. Decizia nr. 3136/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3136/2008
Dosar nr. 1386/42/2007
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia nr. 227 din 9 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 3181 din 18 decembrie 2006 a Tribunalului Buzău, prin care s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor, pârâta fiind obligată să demoleze gardul de beton edificat pe proprietatea reclamanţilor şi lăsarea în paşnică folosinţă a suprafeţei de 16 mp teren aşa cum a fost identificat prin expertiză şi s-a respins cererea de grăniţuire formulată de pârâtă ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâta a declarat recurs solicitând, în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi, în principal, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru punerea în discuţia parţilor şi soluţionarea excepţiilor invocate şi pentru a se pronunţa asupra tuturor cererilor. În subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii, în sensul stabilirii liniei de hotar pe perimetrul intabulat de recurenta şi respingerea celorlalte capete de cerere.
Recurenta a învederat că instanţele nu s-au pronunţat asupra lucrului cerut, în sensul că ambele instanţe care s-au pronunţat au calificat obiectul judecaţii ca fiind „acţiune comerciala in posesie” si au analizat acţiunea si au dezlegat pricina ca atare, fără a se pronunţa asupra cererii privind revendicarea.
Recurenta a mai arătat că instanţa de apel a soluţionat greşit motivul de apel privind nepronunţarea asupra excepţiilor. Ambele instanţe nu au pus in discuţia parţilor excepţiile invocate. Nulitatea hotărârilor pentru acest motiv impunându-se.
Recurenta pârâtă a mai invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii posesorii, în raport de dispoziţiile imperative prevăzute de art. 674 C. proc. civ.
Excepţia a fost ridicata prin întimpinare in fata primei instanţe sesizate, odată cu excepţia necompetentei materiale a acestei instanţe. Excepţia a fost înlăturata cu motivarea că, după investirea instanţei competente, pârâta recurentă nu a interes sa insiste in soluţionarea acestei excepţii.
Recurenta a mai susţinut că hotărârea a fost data cu aplicarea greşită a legii prin respingerea acţiunii in revendicare.
Susţine recurenta ca s-a aplicat greşit legea, pentru ca, între parţi, exista neînţelegeri tocmai cu privire la linia de hotar, ambele parţi au investit instanţa cu cereri exprese privind grăniţuire proprietăţilor lor şi respingând grăniţuire si admiţând acţiunea posesorie, judecata rămâne lipsita de logica si finalitate juridica si echivalează cu nesoluţionarea nici uneia din cereri. Recurenta apreciază ca aceasta problema de drept nu a fost dezlegata legal.
În final, recurenta a mai susţinut inadmisibilitatea acţiunii posesorii in raport de dispoziţiile imperative prevăzute de art. 674 C. proc. civ., p entru ca şi în prezentul recurs subzista excepţia inadmisibilităţii acţiunii posesorii in raport de cerinţele imperative ale legii, ca un motiv de ordine publica, pârâta - recurenta reiterează aceasta excepţie.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente, apreciind că excepţia invocată este, în fapt, un motiv de recurs şi nu o veritabilă excepţie de fond sau de procedură:
În fapt, recurenta-pârâta critica sentinţa nr. 3181 din 18 decembrie 2006 pronunţata de Tribunalul Buzău considerând ca este o hotărâre nelegala si netemeinică (recurenta formulează şi critici de netemeinicie pe care, însă, faţă de caracteristicile recursului, Înalta Curte nu le va analiza), pornind de la faptul ca se apreciază de către aceasta că acţiunea intimaţilor-reclamanţi este o acţiune în revendicare.
Cererea înregistrata iniţial pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 7181/2005 a avut ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care sa fie obligata parata sa respecte paşnica folosinţa a terenului in suprafaţa de 66 mp situata in municipiul Buzău, pe latura de vest, in sensul ca parata sa ridice zidul betonat pe care l-a edificat pe proprietatea reclamanţilor.
Greşit a interpretat recurenta-parata ca acţiunea reclamanţilor este una in revendicare, aceasta făcând o confuzie intre acţiunea in revendicare si acţiunea posesorie, întrucât este clar faptul ca reclamanţii au urmărit si urmăresc in continuare să apere posesiunea ca simpla stare de fapt împotriva oricărei tulburări, asigurând menţinerea acestei stări, sau mai precis, redobândirea posesiei, ea fiind pierduta de scurt timp, prin acţiunea paratei, fără a pune in discuţie existenta dreptului de proprietate asupra bunului.
Posesia a fost tulburata in urma cu mai puţin de un an (parata a cumpărat terenul vecin la data de 04 mai 2005, aşa cum reiese din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1325 din 04 mai 2005, iar la scurt timp a început edificarea zidului pe teren, astfel încât, la data de 07 iulie 21005, s-a introdus prezenta acţiune), recurenta-parata încercând sa dobândească posesia unei părţi din terenul intimaţilor, prin edificarea zidului betonat pe acest teren.
Dreptul de a exercita acţiunea posesorie poate fi valorificat de reclamant, in condiţiile art. 674 C. proc. civ., chiar daca paratul susţine ca a ocupat legal terenul in litigiu. A nu recunoaşte reclamantului dreptul la acţiune posesorie intr-o atare situaţie, ar însemna a-l expune samavolniciei in ceea ce priveşte posesia bunului si a-i răpi posibilitatea de a vedea restabilita situaţia de fapt a posesiei anterioare pe cale sumara prevăzuta de lege si fără a pune in discuţie dreptul de proprietate.
În cazul in care paratul invoca un drept de proprietate asupra bunului, el si nu reclamantul trebuie sa introducă o acţiune in revendicare, in cadrul căreia sa se soluţioneze litigiul sub acest aspect. Acţiunea posesorie poate fi folosita chiar împotriva persoanei care se considera proprietar si urmează a fi admisa atunci când sunt îndeplinite condiţiile specifice de exercitare a ei prevăzute de lege. Tocmai de aceea, o asemenea acţiune nu trebuie confundata cu acţiunea in revendicare.
Fata de cele expuse, aşa cum si instanţele de fond şi de apel au apreciat, acţiunea formulata este una posesorie, fiind întrunite condiţiile prevăzute de Codul civil, astfel ca, în mod legal s-a dispus obligarea pârâtei sa demoleze zidul de beton edificat pe proprietatea intimaţilor, lăsând astfel in paşnica si libera posesie si folosinţa suprafaţa de teren delimitat prin expertiza, de punctele 2-3-4.
În ce priveşte acţiunea in grăniţuire formulata de către SC I.D. SRL, pe baza actelor de proprietate ale fiecărei părţi, instanţa de fond, corect a respins-o, aceasta fiind nedovedita. Astfel, din contractul de vânzare cumpărare depus ca proba in acest sens de către SC I.D. SRL, rezulta fără putinţa de tăgada faptul ca a cumpărat un imobil situat in municipiul Buzău, str. Oltetului, in suprafaţa de numai 533 mp, astfel ca pentru diferenţa pana la 557 mp rezultaţi din măsurătorile cadastrale nu poseda titlu. De altfel, si măsurătorile efectuate prin expertiza confirma acest lucru. Cele doua terenuri ale părţilor se învecinează pe latura de vest, iar prin sentinţa civila nr. 44 din 05 ianuarie 1995, definitiva si irevocabila, s-a stabilit dreptul de proprietate al intimaţilor asupra suprafeţei de 66 mp teren situat in municipiul Buzău, str. Oltetului. Dreptul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare al SC I.D. SRL este ulterior dreptului de proprietate al intimaţilor.
Din actele depuse la dosar rezulta clar întinderea si vecinătăţile. Astfel, la dosarul 1087/2005 se afla sentinţa civila nr. 1149 din 02 februarie 1993, a Judecătoriei Buzău, care stabileşte cu certitudine întinderea proprietarii SC I.D. SRL, care a cumpărat proprietatea de la destinatorii de drept de la acea data, respectiv suprafaţa de 533 mp. În expertiza efectuata in cauza, in dosarul 6556/2002, este delimitata cert proprietatea fostei proprietare N.A.G., vânduta ulterior câtre SC I.D. SRL. De asemenea, prin sentinţa civila nr. 1310 din 15 iunie 2006, pronunţata in dosarul 1209/2006 de Tribunalul Buzău, a fost recunoscut intimaţilor dreptul de proprietate asupra terenului in suprafaţa de 106 mp pe vechiul amplasament situat in municipiul Buzău, str. Oltetului, în baza Legii nr. 10/2001, teren identificat conform altei expertize dispuse în cauza.
În dosarul nr. 1087/2005, in schiţa anexă a expertizei aflate la dosar, este înscris M.M. Aceasta expertiza se identifica cu celelalte expertize efectuate in timp, in cauzele ce au precedat-o pe aceasta, doar ca intre alte părţi, dar care au avut si au in proprietate suprafeţele de teren vecine aflate in litigiu.
În cauza dedusa judecaţii s-a efectuat si cercetare locala, astfel ca toate probele prezentate de parţi au fost analizate si a rezultat clar faptul ca intre cele doua proprietăţi există semne clare, exterioare de hotar, respectiv fundaţia vechiului imobil ce a aparţinut intimaţilor.
Pe de alta parte, faptul ca in cauza dedusa judecaţii au fost depuse ca probe hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile, care se bucura de autoritatea de lucru judecat, efectele lor nu pot fi ignorate.
În ce priveşte acţiunea in revendicare asupra căreia recurenta-parata considera ca instanţa de fond nu s-a pronunţat, Înalta Curte reţine că obiectul judecaţii îl constituie acţiunea posesorie, astfel încât instanţa de fond, ca şi cea de apel s-au pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut.
Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul are dreptul sa aleagă între acţiunea posesorie si acţiunea petitorie (acţiunea in revendicare). Exercitarea concomitenta a celor doua acţiuni nu este posibila, întrucât se exclud reciproc prin obiectul lor. Daca victima tulburării posesiei a recurs la acţiunea posesorie, autorul tulburării posesiei nu poate schimba, prin propria sa voinţa, invocând un drept real principal asupra bunului in litigiu, natura acţiunii. Soluţia contrara ar face inaplicabil adagiul spoliatus ante omnia restituendus, or acest adagiu si principiul echitaţii justifica protecţia juridică a posesiei. Daca ar fi introdusă o cerere cu caracter petitoriu in cauza, instanţa este datoare sa disjungă aceasta cerere si sa dispună suspendarea ei pana la soluţionarea acţiunii posesorii, întrucât acţiunea posesorie se judeca întotdeauna cu prioritate fata de acţiunea petitorie.
Înalta Curte consideră că nu poate fi vorba de faptul ca hotărârea a fost data cu aplicarea greşita a legii, aşa cum apreciază recurenta-parata, fiind respinsă cererea de grăniţuire. Grăniţuirea este o acţiune petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietarilor limitrofe, având caracter petitoriu . Ea este admisibila numai daca aceste hotare nu au fost stabilite prin hotărâre judecătorească sau înţelegerea părţilor.
Pentru considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâta SC I.D. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 227 din 9 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.D. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 227 din 9 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 octombrie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 3030/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3254/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... → |
|---|
