ICCJ. Decizia nr. 3254/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3254/2008
Dosar nr. 1013/1/2008
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1866 de la 22 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, s-a disjuns judecata cererii formulate de reclamantul B.C. şi s-a fixat termen la 30 mai 2003 în vederea discutării cererii de conexat cu cauza nr. 14412/2003.
A fost repusă reclamanta B.R. în termenul de prescripţie.
Au fost admise în parte acţiunile formulate de următorii reclamanţi şi au fost obligate în solidar pârâtele SC S.I. SA şi A.V.A.S. să plătească acestora contravaloarea unităţilor de fond deţinute la F.N.I., trecute în dreptul fiecăruia, în cuantum de 103.720 lei pentru o unitate, actualizată cu indicele de evoluţie a inflaţiei pentru perioada 30 mai 2000 şi până la plata efectivă, precum şi cheltuielile de judecată trecute în dreptul fiecărui reclamant, conform dispozitivului sentinţei atacate.
Au fost respinse acţiunile formulate în contradictoriu cu pârâţii SC S.I. SA, A.V.A.S. şi F.N.I. de către următorii reclamanţi: A.Şt., B.I., B.A.L., B.N., B.E., D.G., D.E., L.M.M., N.A.A., P.N., P.A., S.J.E., D.M., F.M. şi M.E.
Prin decizia comercială nr. 193 din 10 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta-pârâtă A.V.A.S., de apelanta-reclamantă G.E., ca fiind făcut de o persoană fără calitate procesuală activă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul-reclamant S.I.D., a obligat pe apelantul-reclamant S.I.D. la plata sumei de 21.078.00 lei reprezentând taxă de timbru pentru instanţa de fond şi la 50.000 lei timbru judiciar pentru aceeaşi instanţă, a respins, ca nefondată, cererea de aderare la apel formulată de apelantul-reclamant E.E., a obligat pe apelanta-pârâtă A.V.A.S. la câte 1000 lei RON (10.000.000 lei ROL) cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimaţii-reclamanţi A.E. şi N.A.
Împotriva deciziei comerciale nr. 193 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, au declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanţii C.E., D.G., N.A.A., N.C.C., O.I., P.A., P.V.M., S.I.D., T.A. şi pârâta A.V.A.S. Bucureşti.
Prin decizia nr. 1734 din 9 mai 2007, pronunţată în dosarul nr. 25729/2/2005 (dos. vechi nr. 4446/2005), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 193 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
A respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii: N.A.A., D.G., S.I.D., M.I.E., P.A., P.V.M., T.A., O.I., N.C. şi C.E. împotriva deciziei comerciale nr. 193 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În motivarea acestei soluţii, referitor la recursul declarat de reclamantul D.G., care a arătat că decizia atacată este greşită, întrucât eronat instanţa a reţinut că nu a făcut dovada calităţii de investitor şi a răscumpărării celor 400 de unităţi fond F.N.I., solicitând modificarea deciziei curţii de apel şi despăgubirea cu 41488000 lei contravaloarea celor 400 de unităţi de fond în valoare de 103720 lei/unitate, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs a rezultat că în mod corect ambele instanţe au apreciat că investitorul D.G. nu a făcut dovada răscumpărării celor 400 unităţii de fond F.N.I. întrucât, într-adevăr achiziţionarea unităţilor de fond este dovedită prin carnetele de investitor dar preţul de 103.720 lei/unitate nu a fost confirmat de SC S.I. SA ca fiind real şi legal.
Împotriva deciziei nr. 1734 din 9 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, D.G. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acesteia, schimbarea deciziei Înaltei Curţi în ceea ce-l priveşte, admiterea recursului şi schimbarea hotărârilor pronunţate, în sensul admiterii acţiunii sale şi obligării pârâtei A.V.A.S. la plata contravalorii a 400 de unităţi de fond F.N.I., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul susţine în esenţă că: 1) nu a fost citat în mod legal pentru judecarea apelului şi recursului, astfel încât sunt îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi 2) deşi în decizia atacată, Înalta Curte a reţinut că are calitatea de investitor, este de neînţeles şi incorect ca instanţa să-i respingă recursul pe motiv că nu a făcut dovada răscumpărării celor 400 unităţi de fond F.N.I., întrucât este imposibil să facă această dovadă dacă unităţile nu au fost răscumpărate de către Fond sau A.V.A.S. Astfel, instanţa de recurs a săvârşit o eroare judiciară gravă, în ceea ce-l priveşte, eroare ce se impune a fi îndreptată.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
În ceea ce priveşte primul motiv de contestaţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., privind nelegala citare pentru ziua în care s-a judecat pricina, se constată că nu este întemeiat, întrucât recurentul D.G. (prezentul contestator) a fost legal citat pentru termenul din 18 aprilie 2007, dată la care instanţa de recurs a rămas în pronunţare, iar la datele de 25 aprilie 2007, 2 mai 2007 şi 9 mai 2007 instanţa a amânat pronunţarea şi, respectiv, s-a pronunţat şi recurentul-reclamant nu mai trebuia citat.
Nici cel de-al doilea motiv de contestaţie nu este întemeiat.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 318 teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.
Textul mai sus menţionat are în vedere greşeli materiale, cu caracter procedural şi în evidentă legătură cu aspecte ale judecăţii, a căror verificare să nu presupună reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor pentru că în caz contrar, s-ar ajunge ca, prin contestaţia în anulare, să se deschidă calea unui recurs la recurs, soluţionat de aceeaşi instanţă, sub motiv că situaţia de fapt a fost eronat stabilită, ceea ce legiuitorul cu siguranţă nu a urmărit.
În aceeaşi ordine de idei, în accepţiunea dispoziţiilor art. 318 teza 1 C. proc. civ., greşeli materiale nu pot fi considerate nici rezultatul modului în care instanţa a interpretat un text de lege şi nici criticile de fond aduse soluţiei pronunţate de instanţa de recurs.
Or, în speţă, se reţine că nu sunt invocate erori materiale ce ar fi fost săvârşite de instanţa de recurs, ci critici de fond formulate împotriva hotărârii instanţei de recurs, respectiv o eroare judiciară gravă ce ar fi fost săvârşită în ce-l priveşte pe recurentul-contestator şi examinarea acesteia ar echivala cu o rejudecare a recursului, ceea ce nu este posibil în conformitate cu dispoziţiile art. 318 teza 1 C. proc. civ., mai sus menţionate.
Pe de altă parte, instanţa de recurs nu putea săvârşi o eroare în sensul menţionat de contestator, atât timp cât, în raport de dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 1-9 C. proc. civ., nu se putea pronunţa decât asupra motivelor de nelegalitate, nu şi de netemeinicie a hotărârilor pronunţate în cauză.
În consecinţă, având în vedere cele mai sus arătate, contestaţia în anulare formulată de D.G. se va respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.G. împotriva deciziei nr. 1734 din 9 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3136/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3295/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
