ICCJ. Decizia nr. 3430/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3430/2008
Dosar nr. 1403/1/59/2007
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 44 din 24 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C.D.A. Lovrin în contradictor cu intimata A.D.S. ca inadmisibilă, urmare admiterii excepţiei invocată de intimată în baza dispoziţiilor art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998.
Instanţa de fond a reţinut că a fost sesizată prin sentinţa nr. 1 din 14 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, de declinare, cu soluţionarea contestaţiei pe care contestatoarea a formulat-o împotriva executării silite pornită de intimată în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 şi, în raport de dispoziţiile art. 137, analizând excepţia invocată de intimată în temeiul art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 pe care a apreciat-o ca întemeiată nu a mai analizat excepţia tardivităţii şi nici fondul contestaţiei.
Cu privire la temeinicia excepţiei, prima instanţă a reţinut că prevederile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 stabilesc imperativ obligaţia reclamantului de comunicare a cererii şi actelor pe care aceasta se întemeiază intimatei înainte de a fi depuse la instanţă, sub sancţiunea de a nu fi primite de judecător, obligaţie ignorată de contestatoare.
Faţă de constatarea neîndeplinirii obligaţiei menţionate, care constituie o condiţie prealabilă de sesizare a instanţei, contestaţia la executare a fost respinsă ca inadmisibilă.
În contra sentinţei a declarat recurs contestatoarea S.C.D.A. Lovrin în temeiul art. 299 - 316 C. proc. civ., conform art. 3041 C. proc. civ., recursul nefiind limitat la motivele prevăzute de art. 304.
În dezvoltarea criticilor sale, recurenta arată că norma cuprinsă în art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 nu se referă la A.D.S. ci se aplică doar A.V.A.B.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A.D.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei, aceasta făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, care îi sunt incidente în baza art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează.
Cu privire la incidenţa art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 în cauza de faţă, se constată critica ca fiind neîntemeiată, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005, dispoziţiile cap. VIII, IX şi X din O.U.G. nr. 51/1998 se aplică şi A.D.S. în calitate de instituţie implicată în procesul de privatizare, iar art. 46 este cuprins în cap. IX.
Sentinţa este nelegală însă sub aspectul calificării obligaţiei de comunicare a cererii şi actelor pe care aceasta se întemeiază părţii adverse, înainte de sesizarea instanţei, ca fiind o procedură prealabilă în raport de prevederile art. 109 C. proc. civ. a cărei neîndeplinire susţine instanţa, atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Or, obligaţia de comunicare a documentelor respective este o măsură administrativă, sancţionată cu neprimirea cererii de către judecător, deci un fine de neprimire, iar nu o procedură prealabilă care, de regulă, reprezintă o modalitate de soluţionare extrajudiciară a cauzei şi a cărei neîndeplinire se sancţionează cu respingerea cererii ca prematur introdusă iar nu cu respingerea ei ca inadmisibilă.
Raţiunea instituirii obligaţiei de comunicare a documentelor în baza art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, constă în asigurarea celerităţii soluţionării cauzei, raţiune care la momentul soluţionării de prima instanţă nu mai avea suport.
Astfel, cererea a fost înregistrată la 17 septembrie 2007 la Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, care, la 15 noiembrie 2007, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei comerciale pentru competentă soluţionare iar aceasta la 14 ianuarie 2008 prin sentinţa nr. 1/PI şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti care a soluţionat excepţia în temeiul art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 la 24 martie 2008.
Prin urmare, constatând că cererea a fost primită şi înregistrată la instanţă şi că intimata, dat fiind parcursul cauzei a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de conţinutul acesteia, în mod greşit prima instanţă a admis excepţia invocată şi greşit a respins contestaţia la executare ca inadmisibilă.
Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat, va reţine cauza pentru soluţionare în fond conform art. 48 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, sens în carte va acorda termen la 27 ianuarie 2009, când va pune în discuţia părţilor excepţia tardivităţii contestaţiei formulată de intimată prin întâmpinare, contestatoarea urmând a acoperi cu prioritate neregularitatea semnării contestaţiei la executare pe care a promovat-o.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatoarea S.C.D.A. Lovrin împotriva sentinţei nr. 44 din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează sentinţa atacată şi acordă termen la 13 ianuarie 2009 pentru soluţionarea pe fond a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3429/2008. Comercial. Suspendare hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 3431/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
