ICCJ. Decizia nr. 348/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 348/2008
Dosar nr. 6522/3/2006
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa comercială nr. 2375 din 21 aprilie 2006 a respins, ca neîntemeiate, pretenţiile reclamantei S.C.T. Bucureşti SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Bucureşti pentru suma de 210.665.339 lei reprezentând garanţia de bună execuţie a lucrărilor de pe Autostrada Bucureşti - Constanţa, tronson Fundulea - Lehliu şi pentru suma de 34.153.112 lei reprezentând garanţii de bună execuţie aferente lucrărilor de reabilitare pe DN 1 Pod Posada.
Prin aceeaşi hotărâre Tribunalul Bucureşti a respins şi pretenţiile reclamantei pentru suma de 5.945.864.750 lei valoarea de înlocuire a podurilor metalice provizorii, ca fiind prematur solicitate şi a respins, de asemenea şi cererea reconvenţională a pârâtei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pretenţiile reclamantei reprezentând garanţiile de bună execuţie nu sunt îndreptăţite atâta vreme cât aceasta nu şi-a executat întocmai obligaţiile pe care le avea faţă de pârâtă asumate prin contractul de subantrepriză nr. 383 din 18 martie 1992 încheiat între părţi, iar pretenţiile referitoare la suma de 5.945.864.750 lei nu au fost precedate de efectuarea unei concilieri în forma prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 9 din 12 ianuarie 2007, reţinându-se că instanţa de fond a pronunţat acea hotărâre în acord cu concluziile raportului de expertiză dispus şi efectuat în cauză.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor anterioare şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Hotărârea recurată a fost criticată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât:
- greşit nu i s-au acordat garanţiile de bună execuţie întrucât acestea au fost recuperate de intimată de la beneficiarul acesteia C.N.A.D.N.R., instanţa de apel făcând sub acest aspect o aplicare greşită a legii;
- ceea ce a reţinut instanţa de apel referitor la plata de către pârâtă a lucrărilor de remedieri nu a ţinut seama de faptul că înscrisurile din dosar cu acest subiect nu s-au coroborat cu întregul probatoriu existent la dosar iar instanţa de apel nu a analizat integral raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul T.Z.;
- procedura prealabilă a convocării la conciliere directă s-a realizat în cauză prin mai multe înscrisuri, nu aşa cum a reţinut instanţa de apel printr-un singur înscris needificator.
Recursul reclamantei este nefondat.
În ce privesc garanţiile de bună execuţie, pentru care reclamanta a formulat pretenţii atât cu privire la Autostrada Bucureşti - Constanţa cât şi la Podul Posada de pe DN 1, instanţa de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor contractuale subantreprenorul este îndreptăţit să primească plata sumelor reprezentând aceste garanţii, după expirarea perioadei de garanţie, respectiv după recepţionarea, chiar şi parţială a construcţiei.
Instanţa de apel a reţinut corect că nu a fost respectată de reclamantă prevederea de la art. 3.37 din contractul de subantrepriză dintre părţi nr. 383 din 18 martie 1992 prin care s-a stabilit că în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei de garanţie, antreprenorul general (respectiv pârâta) va restitui subantreprenorului garanţia numai dacă până la acea dată nu s-au înregistrat motivaţii pentru ridicarea de pretenţii asupra acesteia.
Nerespectarea obligaţiilor contractuale de către reclamantă, cum corect a reţinut instanţa de apel rezultă atât din actele depuse la dosar cât şi din raportul de expertiză în care se menţionează că reclamanta a părăsit lucrarea fără a finaliza lucrările prevăzute în contract pentru DN 1, iar lucrările înlitigiu de peAutostrada Bucureşti - Constanţa au fost executate în vederea recepţionării şi predării către beneficiar, de către pârâtă pe cheltuiala sa.
De altfel necontestarea de către reclamantă a concluziilor raportului de expertiză evidenţiază acceptarea de către aceasta a formei în care expertul a redactat-o.
Nici critica din recurs privitoare la îndeplinirea de către recurentă a procedurii concilierii prealabile directe nu este întemeiată. Această critică s-a constituit şi în motiv de apel analizat şi respins ca atare de Curtea de Apel Bucureşti întrucât cerinţele impuse reclamantei de art. 7201 C. proc. civ., de convocare a pârâtei cu comunicarea în scris a pretenţiilor sale, temeiul legal şi toate actele doveditoare pe care se sprijină, prin scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, nu au fost respectate de reclamantă.
Pentru nerespectarea cerinţelor de mai sus impuse de legea procedurală instanţa de apel, confirmând cele reţinute de instanţa de fond, corect a respins, ca prematură, pretenţia recurentei de a i se achita 5.945.864.750 lei valoarea de înlocuire a podurilor metalice provizorii.
Rezultă din cele de mai sus că recursul reclamantei este nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C.T. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 9 din 12 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 322/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 350/2008. Comercial → |
|---|
