ICCJ. Decizia nr. 3533/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3533/2008
Dosar nr. 25028/3/2006
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 12 iulie 2006 sub nr. 25028/3/2006, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâtul N.I., solicitând instanţei să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat din 10 ianuarie 2006.
Prin sentinţa comercială nr. 3078 din 6 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 25028/3/2006 s-a respins cererea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâtul N.I., ca neîntemeiată.
Reclamantul a fost obligat la plata către pârât a sumei de 1.190 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Reclamantul a formulat apel solicitând admiterea acestuia şi schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 21 din 23 ianuarie 2008 a respins apelul, ca nefondat şi a obligat reclamantul la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut prin raportare la dispoziţiile art. 1171 C. civ., respectiv ale art. 1173 alin. (1) şi art. 1174 C. civ., potrivit cărora actul autentic are deplină credinţă în privirea oricărei persoane şi tot efectul între părţi referitor la drepturile şi obligaţiile ce constată, că actul în litigiu autentificat din 2006 conţine menţiuni privind obiectul şi plata cesiunii astfel că în mod legal a concluzionat instanţa de fond, pe baza probelor administrate, că nu există motive care să atragă nulitatea absolută a contractului de cesiune pentru motivele invocate.
Ca urmare, reclamantul a formulat recurs, în termenul legal, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii şi constatării nulităţii absolute a contractului de cesiune.
Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a arătat că instanţa de apel nu şi-a motivat hotărârea, încălcând dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. şi art. 6 C.E.D.O. referitoare la garanţiile procesului echitabil.
În cadrul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a expus situaţia de fapt şi a arătat, în esenţă, că pe baza probelor cauzei, pe care le-a enumerat instanţa de apel trebuia să constate lipsa cauzei, prin actul juridic părţile neasumându-şi nicio obligaţie.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Aşa cum s-a arătat în precedent, hotărârea instanţei de apel este motivată în conformitate cu cerinţele art. 261 C. proc. civ. conţinând considerentele de fapt şi de drept pe care se bazează, instanţa fiind obligată să răspundă la toate motivele de apel invocate nu şi la toate argumentele de fapt sau de drept în susţinerea acestor motive, argumente pe care, de altfel, recurentul – reclamant nici nu le indică.
Cât priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 6 C.E.D.O., nici aceasta nu se poate reţine, nefiind vorba de o încălcare a garanţiilor procesuale ale recurentului – reclamant din considerentele deja arătate.
Privitor la cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul – reclamant nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii prin raportare la ipotezele reglementate de text, ci doar prin raportare la probele cauzei pe care le-a analizat atribuindu-le o altă interpretare decât aceea dată de instanţă.
Or, în recurs nu este posibilă reaprecierea probelor faţă de caracterul nondevolutiv al acestei căi de atac.
Raportându-ne, astfel, la situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de către instanţa de apel, soluţia acesteia este fundamentată legal, normele la care face trimitere fiind incidente speţei, fiind vorba de un act autentic. De asemenea, legea nu a fost interpretată sau aplicată greşit, în privinţa analizei cauzei convenţiei numai în aceste limite fiind, de altfel, criticată hotărârea şi sub acest aspect, se constată în considerarea art. 1169 C. civ., că recurentul – reclamant nu a făcut dovezi permise de lege peste conţinutul actului autentic, privitor la lipsa cauzei (cauza ilicită).
Aşa fiind, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins, cu consecinţa obligării recurentului – reclamant la cheltuieli de judecată, în valoare de 1.190 lei către intimatul – pârât, în baza art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.D., împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 21 din 23 ianuarie 2008, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatului – pârât N.I. suma de 1.190 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3532/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3535/2008. Comercial → |
|---|
