ICCJ. Decizia nr. 3535/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3535/2008
Dosar nr. 34870/3/2005
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti la data de 7 octombrie 2005, reclamanta SC D.A. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 3.672.443 dolari S.U.A., reprezentând nerealizarea beneficiului programat în perioada 10 octombrie 2002 – 31 decembrie 2002.
Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 6838, pronunţată la data de 18 mai 2007 a respins acţiunea reclamantei pe care a obligat-o să plătească pârâtei cheltuielile de judecată în cuantum de 46.062 lei (ron).
Spre a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, urmare a OUG nr. 85/2004, A.V.A.S. s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile SC B.C.R. SA în privinţa raporturilor cu SC D.A. SA, iar, în baza contractului de tranzacţie din 25 noiembrie 2004, a achitat reclamantei suma de 15.800.000 dolari S.U.A., diferenţă de plată asumată de B. în 1996 şi dobânzi calculate la această sumă, care, prin menţionatul act juridic, a renunţat la orice drept de creanţă derivând din raporturile cu fosta B. în schimbul plăţii de către A.V.A.S. a menţionatei sume.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 83, pronunţată la data de 26 februarie 2008.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel - analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel, în raport cu actele şi lucrările dosarului - a reţinut că instanţa de fond a apreciat corect evoluţia raporturilor juridice dintre părţi, finalizate cu contractul de tranzacţie din 25 noiembrie 2004, prin care SC D.A. SA renunţă la orice drept de creanţă, derivând din raporturile cu fosta B. în schimbul plăţii de către A.V.A.S. a sumei de 15.800.000 dolari S.U.A. – contract pe care instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia, dând o corectă interpretare clauzelor acestuia, întrucât din art. 3.1. şi din art. 7.2 rezultă că apelanta a renunţat la orice drept rezultând din convenţia – cadru – pretenţiile asupra cărora s-a renunţat făcând obiectul unor procese finalizate, în curs sau ar putea face obiectul unor procese viitoare – iar, din considerentele deciziei comerciale nr. 344 din 2 iunie 2006, pronunţată de Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, rezultă că, prin menţionatul contract de tranzacţie, s-a renunţat la dreptul de creanţă, atât faţă de SC B.C.R. SA cât şi faţă de A.V.A.S., drept rezultat ca urmare a neîndeplinirii de către fosta B. a obligaţiei de a efectua vărsămintele, transmisă succesiv, ope legis, către SC B.C.R. SA, considerând că referirile Tribunalului la considerentele deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 1078/1999 sau la alte hotărâri, nu poate fi interpretat în sensul că s-ar fi pronunţat asupra unor aspecte reţinute definitiv şi irevocabil de către instanţele judecătoreşti.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă SC D.A. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea, în tot, a acestei hotărâri, admiterea apelului şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea acestor motive, s-a arătat, în esenţă, că Decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii – cu referire la modul în care instanţa de apel s-a raportat la Decizia nr. 1078/1999 şi prin aprecierile juridice asupra convenţiei – cadru din 1996, considerând că aceasta reprezintă o formă de creditare, diferit de cele stabilite, irevocabil, prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 2099 din 29 septembrie 1999, al cărui control de legalitate îl face, astfel, instanţa de apel; că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 977 şi art. 982 C. proc. civ. - prin interpretarea dată clauzelor contractului de tranzacţie din 25 noiembrie 2004, în ce priveşte subiectul activ al renunţării, faţă de prevederile art. 3.2. din tranzacţie - precum şi dispoziţiile art. 1201 C. civ., prin evocarea deciziei nr. 344 din 2 iunie 2006 pronunţată, de Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti ca având autoritate de lucru judecat – recurenta neprecizând relevanţa reiterării argumentelor prezentate în motivarea apelului, faţă de Decizia instanţei de apel, din perspectiva dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate, pe care o apreciază ca fiind legală, considerând neîntemeiate criticile aduse de recurentă acestei hotărâri.
Recursul este nefondat.
Astfel, evocarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 1078/1999 în considerentele deciziei atacate pentru a răspunde criticii apelantei referitoare la modul în care instanţa de fond s-a raportat la această hotărâre ca şi evocarea Convenţiei – cadru din perspectiva evoluţiei raporturilor juridice dintre părţi - apreciată ca fiind o formă de creditare, fără nicio referire la Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 2099 din 29 septembrie 1999 - nu constituie motive străine de natura pricinii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Este de observat că instanţa de apel, reţinând, din analiza clauzelor contractului de tranzacţie din 25 noiembrie 2004, că apelanta a renunţat la orice drept rezultând din convenţia – cadru şi că respectiva renunţare a operat şi cu privire la A.V.A.S., conform art. 7.2, a respectat, atât principiul înscris în art. 969 C. civ., cât şi regulile stabilite de art. 977 şi art. 982 C. civ., în acest sens fiind şi prevederile art. 3.2 din tranzacţie potrivit cărora renunţarea necondiţionată a părţilor contractante, dar şi a acţionarilor SC D.A. SA, se referă la drepturi şi pretenţii împotriva SC B.C.R. SA, care derivă din raporturile cu fosta B. şi, în particular, cele rezultând din convenţia – cadru din 8 noiembrie 1996 şi că renunţarea este determinată de transferul acestor drepturi şi pretenţii de la SC B.C.R. SA la A.V.A.S. prin OG nr. 18/2004, iar cum instanţa de apel reţine că între prezenta cauză şi cea care a făcut obiectul dosarului nr. 3073/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în care s-a pronunţat Decizia nr. 344 din 2 iunie 2006, nu există identitate de obiect pentru a opera autoritatea de lucru judecat, nu se poate primi critica încălcării art. 1201 C. civ., prin evocarea considerentelor acestei decizii, în argumentarea soluţiei adoptate, aşa încât nici motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., nu-şi găsesc incidenţa în speţă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, iar, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în această cale de atac, reprezentând onorariu avocat, astfel cum a solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.A. SA Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 83 din 26 februarie 2008, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei – pârâte A.V.A.S. Bucureşti suma de 29.619,86 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3533/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3536/2008. Comercial → |
|---|
