ICCJ. Decizia nr. 3528/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3528/2008
Dosar nr. 5536/118/2007
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4795/COM din 25 septembrie 2007 a Tribunalului Constanţa a fost admisă cererea formulată de reclamanta T. SCM în contradictoriu cu pârâta M. SCM, sens în care s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut prima instanţă că la data de 23 decembrie 2002, părţile au încheiat contractul, prin care reclamanta, în calitate de proprietar – locator a închiriat pârâtei imobilul situat în Constanţa, termenul de închiriere a fost prelungit ulterior momentului încheierii actului, prin acte adiţionale, până la data de 1 iulie 2006.
Prin adresa din 1 martie 2007 reclamanta a notificat pârâtei intenţia de a reintra în posesia spaţiului închiriat ca urmare a încetării contractului de închiriere, prin ajungere la termen, pârâta însă nu a dat curs acestei notificări.
Potrivit art. 1431 C. civ., la încetarea contractului de locaţiune, locatarul este obligat să restituie bunul închiriat.
În cauză, deşi contractul de închiriere a încetat, reclamanta exprimându-şi intenţia de a nu mai prelungi contractul de închiriere, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare a bunului închiriat, astfel că, în temeiul art. 1431 C. civ., instanţa a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta M. SCM, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că Tribunalul nu era competent să judece, întrucât părţile au prevăzut în contractul de închiriere că „litigiile de orice fel decurgând din executarea contractului se vor soluţiona pe cale amiabilă, în caz contrar va fi dedus spre soluţionare Curţii de Arbitraj de pe lângă UCECOM Bucureşti".
Un alt motiv de apel invocat de M. SCM a vizat nerespectarea dreptului său la apărare, în condiţiile în care apărătorul ales al acesteia nu s-a prezentat la termenul de judecată şi nu şi-a dus la îndeplinire angajamentul.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 55/COM din 26 martie 2008, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut cu privire la motivul de apel legat de încălcarea competenţei materiale că dispoziţiile clauzei compromisorii din contractul părţilor trebuie raportate la ceea ce legea permite prin art. 340 C. proc. civ., ori faţă de natura litigiului care nu este patrimonial, şi normele legale incidente şi aplicate corect de instanţa de fond, respectiv art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., rezultă că prima instanţă a fost legal investită.
Cu privire la susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare s-a reţinut că instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 156 C. proc. civ., partea nesolicitând amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare, iar neîndeplinirea mandatului avocatului excede limitelor controlului de legalitate în cauză.
Pârâta a formulat recurs, în termenul legal invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3, 7 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Arbitrajului UCECOM.
Prin motivele circumscrise art. 304 pct. 3 şi 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel trebuia să dea eficienţă art. 10 din contractul părţilor conţinând clauza compromisorie în condiţiile în care este în vigoare, nedesfiinţată şi constituie pe deplin voinţa părţilor.
Totodată, a arătat că, întrucât, contractul de închiriere este patrimonial, toate litigiile ce izvorăsc din acest contract sunt de natură patrimonială încât nici din această perspectivă hotărârea nu este legală.
Prin motivul de recurs circumscris art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a susţinut că motivarea hotărârii nu este concludentă, prin raportare la ceea ce s-a susţinut şi ceea ce instanţa avea de fapt de analizat, anume că apărătorul ales nu şi-a îndeplinit mandatul neasigurând apărarea părţii la termenul când cauza s-a soluţionat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate se găseşte nefondat.
În ceea ce priveşte încălcarea competenţei materiale prin raportare la conţinutul clauzei înscrisă în art. 10 din contract trebuie arătat în primul rând că instanţa de apel nu a denaturat voinţa părţilor pentru a se putea reţine incidenţa art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ci plecând tocmai de la conţinutul clauzei compromisorii cuprinsă în art. 10 potrivit căreia litigiile de orice fel decurgând din executarea contractului se vor soluţiona de Curtea de Arbitraj UCECOM Bucureşti a interpretat-o în contextul dispoziţiilor art. 340 C. proc. civ. care stabilesc cadrul legal al arbitrajului, concluzionând asupra competenţei materiale.
Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Cât priveşte nesocotirea normelor de competenţă materială, critica subsumându-se, de fapt, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este reală susţinerea recurentei – pârâte sub aspectul caracterului patrimonial, neevaluabil în bani al acţiunii în evacuare, dar ceea ce interesează în cauză, este faptul că pentru a fi incidentă clauza compromisorie era necesar ca partea să o invoce în faţa instanţei de fond investită de reclamantă, ceea ce nu a făcut până la judecata în fond, aşa cum rezultă din aplicarea dispoziţiilor art. 343 C. proc. civ.
Or, neinvocându-se clauza concluzia instanţei de apel că prima instanţă a fost competentă să soluţioneze cauza, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. este corectă astfel că, motivul de recurs nu este fondat şi va fi respins cu substituirea motivării instanţei de apel în sensul arătat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că instanţa de apel a argumentat pentru care motive a considerat nefondat motivul de apel vizând încălcarea dreptului la apărare, nemulţumirea părţii nefiind suficientă pentru a se reţine încălcarea art. 261 C. proc. civ., instanţa reţinând că încălcarea mandatului de către avocat nu intră sub cenzura instanţei faţă de obiectul judecăţii, ceea ce dovedeşte că hotărârea a fost motivată şi sub acest aspect.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta M. SCM Constanţa, împotriva deciziei Curţii de Apel Constanţa nr. 55 din 26 martie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3526/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3532/2008. Comercial → |
|---|
