ICCJ. Decizia nr. 3536/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3536/2008
Dosar nr. 40643/3/2005
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1195 din 31 ianuarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 6032/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA Bucureşti împotriva pârâtei SC A.G.C. SRL Bucureşti cu consecinţa obligării acesteia la refacerea lucrărilor executate la sediul reclamantei cu 1.000 lei (ron) cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că în temeiul contractului de prestări servicii încheiat între părţi la data de 23 februarie 2004, pârâta, în calitate de prestator, s-a obligat să efectueze pentru reclamantă în calitate de beneficiar, lucrări de amenajări interioare la imobilul situat administrativ în Bucureşti, sector 5.
Întrucât, prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat existenţa unor deficienţe în realizarea lucrărilor precum şi faptul că nu au fost respectate prevederile de ordin tehnic Tribunalul a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată, admiţând-o ca atare.
Prin Decizia comercială nr. 4 din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a admis excepţia tardivităţii şi în consecinţă s-a respins ca fiind tardiv declarat apelul formulat de pârâta SC A.G.C. SRL Bucureşti.
Instanţa de control judiciar a reţinut că raportat la data comunicării sentinţei, respectiv 22 martie 2007, potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., pârâta avea dreptul de a declara apel, până cel târziu la data de 7 aprilie 2007.
Prin urmare, expedierea cererii la data de 2 iulie 2007 şi înregistrarea acesteia la Tribunal la data de 4 iulie 2007, se situează în afara termenului legal de 15 zile pentru promovarea acestei căi de atac.
În privinţa notei de inventar depusă de apelantă pentru a dovedi că la data de 1 martie 2007 ar fi expediat Tribunalului o cerere de apel, instanţa a reţinut că în lipsa plicului care o însoţea şi a probelor care să ateste conţinutul recomandatei, susţinerea apelantei reprezintă un demers ineficient în acest scop pentru că actele de procedură nu pot fi completate cu elemente extrinseci lor, conţinutul fiind cel ce rezultă din înscrisurile ce le constată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC A.G.C. SRL Bucureşti criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., derivate din încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor, recurenta invocă faptul că instanţa de apel a admis excepţia tardivităţii fără a verifica îndeplinirea procedurii de comunicare a hotărârii apelate.
Astfel, nu s-a observat că sentinţa nu a fost comunicată la sediul ales, motiv pentru care, în lipsa comunicării, indiferent de data declarării apelului, acesta este introdus în termen.
De asemenea, arată recurenta, în mod greşit nu au fost luate în considerare nota de inventar şi recipisa recomandatei cu care a fost expediată cererea de apel din data de 1 martie 2007, în condiţiile în care aceleaşi documente au fost avute în vedere pentru stabilirea datei apelului expediat prin poştă la 2 iulie 2007 şi pe baza cărora apelul a fost respins ca fiind tardiv declarat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. curtea constată că este întemeiat.
Astfel, pe parcursul soluţionării cauzei în faţa instanţei de fond, pârâta a indicat adresa sediului său ales ca fiind în Bucureşti, sector 2, însă comunicarea hotărârii s-a efectuat prin afişare la o altă adresă.
În acest sens, dispoziţiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că „hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului".
Din această perspectivă, rezultă că este întemeiată critica recurentei, potrivit căreia anterior admiterii excepţiei tardivităţii era obligatorie verificarea modului de efectuare a comunicării hotărârii, la sediul ales, conform art. 93 C. proc. civ.
Cu alte cuvinte, nerespectarea dispoziţiilor procesuale în această privinţă are semnificaţia faptului că termenul pentru exercitarea căii de atac nu a început să curgă, cu consecinţa că apelul înregistrat la data de 4 iulie 2007 trebuie considerat ca fiind în termen.
În concluzie, aplicând eronat dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, astfel încât recursul fiind întemeiat va fi admis ca atare, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.G.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 4 din 14 ianuarie 2008 pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3535/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3538/2008. Comercial → |
|---|
