ICCJ. Decizia nr. 3526/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3526/2008
Dosar nr. 4454/105/2007
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Prahova, înregistrată la data de 13 iulie 2007, reclamanta RN P.R., direcţia silvică Ploieşti, a chemat în judecată pe pârâta SC C.R. SA, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 120.767,08 lei, reprezentând taxe pentru folosirea unor suprafeţe de teren aflate în fondul forestier, aferentă perioadei 23 iunie 2006 – 15 iunie 2006.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, prin sentinţa nr. 3, pronunţată la data de 7 ianuarie 2008, făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a anulat acţiunea pentru netimbrare, cu motivarea că reclamanta, deşi avea cunoştinţă de obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea sa de chemare în judecată, nu a îndeplinit această obligaţie.
Prin Decizia nr. 78, pronunţată la data de 8 aprilie 2008, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar, făcând aplicarea art. 297 C. proc. civ. a reţinut că, în mod greşit, prima instanţă a anulat, în totalitate, acţiunea pentru netimbrare, cu toate că o parte a taxei judiciare de timbru a fost achitată odată cu introducerea acţiunii şi că reclamanta nu a fost citată cu menţiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu diferenţa de 1.993 lei, consilierul juridic al acestei părţi având un mandat limitat, acela de a reprezenta societatea.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata – pârâtă, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că Decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea art. 153 C. proc. civ. - având în vedere că intimata – reclamantă a fost reprezentată de consilierul său juridic, atât la termenul din 14 noiembrie 2007, cât şi la cel din 28 noiembrie 2007 - şi cu greşita interpretare a prevederilor art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 şi celor ale art. 35 alin. (5) din Normele de aplicare a acestui act normativ, faţă de natura unitară a pretenţiilor deduse judecăţii, a căror câtime nu a fost modificată şi de caracterul unitar al obligaţiei de timbrare, aferentă acestor pretenţii.
Recursul este fondat.
Astfel, examinarea actelor şi lucrărilor dosarului atestă că, la data de 28 noiembrie, când Tribunalul a dispus ca reclamanta să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 1.993 lei, această parte a fost reprezentată de consilierul său juridic C.U., conform delegaţiei de reprezentare depusă la dosar, care a luat cunoştinţă de obligaţia timbrării stabilită în sarcina părţii pe care o reprezenta, potrivit legii, conform cerinţelor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, fără a mai fi necesară citarea reclamantei cu menţiunea timbrării pentru termenul următor, cum greşit susţine instanţa de apel, de care, în conformitate cu art. 153 alin. (1) C. proc. civ., se presupune că aceasta avea cunoştinţă.
Este de observat că ipoteza avansată de instanţa de apel, în sensul că acţiunea nu ar fi trebuit anulată, în totalitate, dat fiind că reclamanta a achitat o parte a taxei judiciare de timbru, nu poate fi primită, întrucât, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 20 alin. (4) din precitata lege privind taxele judiciare de timbru, deoarece, la momentul înregistrării sale, aceasta nu a fost taxată corespunzător obiectului său, care nu a fost ulterior modificat.
Cum potrivit art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 35 alin. (1), (3) şi (5) din Normele metodologice pentru aplicarea acestei legi, în cazul în care taxele judiciare de timbru datorate nu au fost plătite anticipat şi nici la termenul stabilit în acest scop, sancţiunea care se aplică este anularea acţiunii sau a cererii, se constată că, în speţă, instanţa de apel, prin Decizia pronunţată, a interpretat greşit precitatele dispoziţii legale, având în vedere că reclamanta nu s-a conformat obligaţiei de a completa taxa judiciară de timbru cu suma datorată de care a fost încunoştiinţată până la termenul sorocit de instanţa de fond, care a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind taxele judiciare de timbru.
Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat de intimata – pârâtă împotriva deciziei pronunţate în apel, pe care o va modifica, în tot, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului, pe care o va păstra ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.R. SA Ploieşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti nr. 78 din 8 aprilie 2008 pe care o modifică, în tot, în sensul că respinge apelul reclamantei RN P.R., direcţia silvică Ploieşti, împotriva sentinţei Tribunalului Prahova nr. 3 din 7 ianuarie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3523/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3528/2008. Comercial → |
|---|
