ICCJ. Decizia nr. 3540/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3540/2008
Dosar nr. 1753/1/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3095 din 12 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Asociaţia A.A. Poşta Câlnău împotriva deciziei nr. 631 din 7 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi ca inadmisibil recursul formulat de expertul contabil T.G. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut, în privinţa recursului formulat de pârâtă, că prima critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită, întrucât motivarea hotărârii este clară, precisă, în concordanţă cu probele administrate în cauză, răspunzând în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a reţinut că din conţinutul hotărârii recurate nu rezultă că instanţa s-a substitut părţilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reţinut un cu totul act juridic sau conţinut.
În ceea ce priveşte critica finală în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită de instanţă, iar privitor la reiterarea situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
La data de 25 februarie 2008, recurenta – pârâtă a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. şi a arătat, în esenţă, că, instanţa de recurs s-a limitat la simple afirmaţii cu caracter general, fără a motiva efectiv care sunt considerentele pentru care a ajuns la soluţia dată prin raportare concretă la criticile invocate în recurs în cadrul tuturor motivelor de recurs, cărora acestea se circumscriu, cu trimitere la obiectul dedus judecăţii.
Contestaţia în anulare este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., contestaţia în anulare este admisibilă pentru acest motiv în situaţia când instanţa a omis să discute motivele de modificare sau de casare, prin aceasta înţelegându-se efectiva examinare a acestora prin raportare la ceea ce s-a criticat, indiferent de încadrarea juridică dată de parte.
În cauză, se constată că recurenta – pârâtă a invocat critici pe care le-a circumscris motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În cadrul celor din urmă motive de recurs, partea a adus critici în sensul că instanţa de apel a nesocotit înţelesul real al dispoziţiilor art. 8.19.1 din contractul părţilor coroborat cu anexa la contract, privind obligaţia de efectuare a unor investiţii arătând, totodată, că din această cauză instanţa a acordat şi ceea ce nu a făcut obiectul învestirii.
Mai precis, a susţinut că, faţă de limitele învestirii instanţei de fond, rezultă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere pentru nerealizarea investiţiilor în termen, astfel cum au fost asumate prin contract, aferente anilor 2001 şi 2002, până la data de 28 octombrie 2003, nu şi anului 2003 şi numai printr-o neînţelegere şi denaturare a modalităţii de calcul, stabilită prin contract, s-a considerat că pârâta trebuie să suporte şi suma de 83.951,43 dolari S.U.A., cu acest titlu, neacordată la fond, deşi prin raportare la concluziile expertizei contabile rezultă că aceasta reprezintă penalităţi de întârziere pentru investiţiile aferente anului 2003.
Or, examinând motivarea hotărârii instanţei de recurs, se constată că aceasta nu a analizat şi criticile de nelegalitate vizând încălcarea limitelor învestirii care se circumscriu motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., chiar dacă nu a fost indicat ca atare de către parte dar a făcut obiectul cererii de recurs, aşa cum s-a arătat.
Din această perspectivă, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. se impune admiterea contestaţiei în anulare şi anularea în parte a deciziei cu consecinţa rejudecării recursului pârâtei în limitele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anularea deciziei Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3095 din 12 octombrie 2007, formulată de contestatoarea Asociaţia A.A.Poşta Câlnău, anulează, în parte, Decizia contestată în ce priveşte recursul declarat de pârâta Asociaţia A.A. Poşta Câlnău şi fixează termen pentru judecata recursului la data de 21 ianuarie 2009, pentru când părţile vor fi citate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3539/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3545/2008. Comercial → |
|---|
