ICCJ. Decizia nr. 3566/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3566/2008
Dosar nr. 3057/2/2007
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 8057 din 11 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanta SC C.C.C.F. SA cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti.
În baza art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în garanţie de pârâta A.V.A.S. împotriva chematului în garanţie M.F.P. cu sediul social în Bucureşti.
A mai fost respinsă cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut, că prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 49 din 20 februarie 1995 F.P.S. a vândut către Asociaţia C.C.C.F. Programul Acţiunilor Salariaţilor acţiuni reprezentând 70 % din capitalul SC C.C.C.F. SA. La art. 6.3 din contract s-a prevăzut că vânzătorul atestă că societatea deţine în proprietate terenurile şi clădirile prevăzute în anexa la contract şi răspunde faţă de cumpărător pentru liniştita posesie a acestora, conform art. 1336 C. civ., iar la art. 6.5 s-a prevăzut obligaţia de garanţie a vânzătorului cu privire la dreptul asupra acţiunilor.
Prin sentinţa civilă nr. 2746/1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi decizia civilă nr. 604/2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti reclamanta a fost obligată să lase în deplină proprietate şi posesie terenul din Str. Berheci, sector 1 şi terenul şi construcţia situate în Bucureşti, Str. Schitu Măgureanu, sector 1.
Instanţa a constatat că obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit pachetul de acţiuni ale SC C.C.C.F. SA astfel că obligaţia de garanţie pentru evicţiune reglementată de art. 1336 C. civ., operează în raport de acest obiect al contractului şi nu de bunurile aflate în patrimoniul societăţii, pârâta vânzător fiind obligată să garanteze liniştita folosinţă a acestor acţiuni vândute. Răspunderea sa pentru evicţiune este angajată la momentul pierderii proprietăţii sau tulburării cumpărătorului în exercitarea prerogativelor conferite de dreptul de proprietate asupra acţiunilor.
În contractul de vânzare-cumpărare apare în calitate de cumpărător Asociaţia C.C.C.F. Programul Acţiunilor Salariaţilor şi nu reclamanta SC C.C.C.F. SA, între reclamantă şi pârâtă neexistând contract de vânzare-cumpărare.
S-a arătat că susţinerea reclamantei în sensul că după realizarea scopului în vederea căruia a fost constituită, respectiv dobândirea de acţiuni în cadrul privatizării, Asociaţia C.C.C.F. Programul Acţiunilor Salariaţilor s-a dizolvat este irelevantă, căci dizolvarea cumpărătorului din contractul nr. 49 nu are drept consecinţă dobândirea de către reclamantă a calităţii de succesor în drepturi a cumpărătorului. Includerea în contract a clauzei în sensul că vânzătorul garantează pentru terenurile şi clădirile aflate în patrimoniul societăţii privatizate nu atrage nici un fel de consecinţă deoarece pe de o parte contractul nu are ca obiect terenuri şi clădiri, ci acţiuni, iar această obligaţie a fost asumată nu faţă de reclamantă ci faţă de Asociaţia C.C.C.F. Programul Acţiunilor Salariaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 385 din 6 mai 2005, a admis apelul formulat de apelanta SC C.C.C.F. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 8057 din 11 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea de intervenţie formulată de ASOCIAŢIA C.C.C.F. PROGRAMUL ACŢIUNILOR SALARIAŢILOR în interesul apelantei, a schimbat în tot sentinţa atacată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a decide astfel, s-a stabilit că obligaţia de evicţiune inserată la art. 6.3 din contract produce efecte între părţile contractante, în baza principiului relativităţii efectelor contractului.
Fiind o obligaţie contractuală, ea nu este prevăzută în beneficiul unui terţ faţă de contract, cum este în cauză SC C.C.C.F. SA.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 227 din 18 ianuarie 2007, a admis recursul declarat de reclamanta SC C.C.C.F. SA prin administrator judiciar SC A.L. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 385 din 6 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
În motivarea deciziei de casare s-a reţinut că acţiunea reclamantei a fost respinsă la fond, ca neîntemeiată, iar în apel, acţiunea sa a fost respinsă pentru lipsa calităţii sale procesuale active, aşa încât se apreciază că în propria cale de atac s-a creat o situaţie mai grea, ceea ce încalcă normele imperative ale art. 296 C. proc. civ.
Rejudecând apelul după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 47 din 11 februarie 2008, a respins, ca nefondate, apelul principal declarat de apelanta reclamantă SC C.C.C.F. SA prin administrator judiciar SC A.L. SRL Bucureşti şi apelul incident declarat de A.V.A.S., împotriva sentinţei comerciale nr. 8057 din 11 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 17.529/2004.
S-a apreciat că susţinerea A.V.A.S. potrivit căreia reclamanta nu are calitate procesuală activă nu are suport legal.
De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 49 din 20 februarie 1995, cumpărătorul a dobândit dreptul de proprietate numai asupra pachetului de acţiuni, operaţiune juridică care nu atrage automat şi dobândirea dreptului de proprietate asupra patrimoniului societăţii, acesta din urmă aparţinând societăţii ca subiect de drept distinct.
Împotriva deciziei comerciale nr. 47 din 11 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, au promovat recurs reclamanta SC C.C.C.F. SA şi pârâta A.V.A.S. care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează.
Recurenta-reclamantă SC C.C.C.F. SA a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, fiind îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii pentru evicţiune a vânzătorului, conform art. 1336 C. civ. şi a obligaţiilor existente în contractul de vânzare-cumpărare nr. 49 din 20 februarie 1995.
Recurenta pârâtă A.V.A.S. a cerut la rândul ei, ca în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., să-i fie admis recursul, modificată aceiaşi decizie atacată în sensul admiterii apelului incident, a schimbării soluţiei pronunţate în fond şi pe cale de consecinţă respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în cauză operează principiul relativităţii efectelor contractului, respectiv că el produce efecte numai între părţile contractante, A.V.A.S./F.P.S. şi ASOCIAŢIA C.C.C.F. P.A.S., fără a profita sau vătăma unor terţe persoane.
De asemenea, a mai fost depusă o întâmpinare de către SC C.C.C.F. SA prin care s-a cerut respingerea recursului A.V.A.S.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. şi a admite recursul reclamantei SC C.C.C.F. SA, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 10 octombrie 2002 sub nr. 17.529/2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC C.C.C.F. Bucureşti SA a cerut obligarea pârâtei A.P.A.P.S. la plata sumei de 1.139.003.574 lei, reprezentând contravaloarea unor imobile, ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 249/1995. Ulterior, reclamanta în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile a fost obligată să retrocedeze imobilele ce au făcut obiectul acestui contract.
Corect a apreciat instanţa de apel atunci când a rejudecat cauza după casarea cu trimitere, vizând excepţia invocată de A.V.A.S., respectiv că reclamanta nu are calitate procesuală activă, respingând aceste susţineri contrare legii.
Astfel, cadrul legal instituit de Legea nr. 77/1994, permitea ca după îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită ASOCIAŢIA P.A.S. C.C.C.F. şi dizolvarea ei, în perspectiva unui eventual litigiu, legitimitatea procesuală activă să revină societăţii privatizate, în speţă SC C.C.C.F. SA. Scopul ASOCIAŢIEI P.A.S. C.C.C.F. era limitat numai pentru dobândirea acţiunilor societăţii comerciale privatizate, în numele şi pentru salariaţii constituiţi în această formă organizatorică reglementată cu rigurozitate.
Criticile aduse de recurenta reclamantă sunt justificate, şi apărările expuse constant de SC C.C.C.F. SA Bucureşti în toate fazele procesuale sunt în deplină concordanţă cu doctrina şi jurisprudenţa în materie. Întreaga documentaţie existentă şi cadrul legal aplicabil, respectiv legislaţia privatizării ulterioare Legii nr. 58/1991 şi Legii nr. 77/1994, care au guvernat contractul de privatizare al SC C.C.C.F. SA Bucureşti, în speţă O.U.G. nr. 88/1997 cu modificările aduse de Legea nr. 99/1999 au instituit obligaţia A.V.A.S. de a despăgubi societăţile comerciale pentru imobilele restituite foştilor proprietari.
Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 49 din 20 februarie 1995, stabileşte fără echivoc la capitolul 6 intitulat „obligaţiile şi garanţiile vânzătorului”, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc de părţi, prin clauza de la art. 6.3 precizându-se că vânzătorul atestă că societatea deţine în proprietate terenurile şi clădirile prevăzute în Anexă şi răspunde faţă de cumpărător pentru liniştita posesie a acestora conform art. 1336 C. civ. Mai mult, în continuarea aceloraşi reglementări contractuale, s-a mai prevăzut la art. 6.5 că vânzătorul, în calitatea de proprietar al acţiunilor garantează cumpărătorului că nu există drepturi aparţinând terţilor asupra acestor acţiuni precum şi faptul că dividendele aferente acestora pentru exerciţiul bugetar financiar 1994 aparţin cumpărătorului, acestea fiind cuprinse în preţ.
Relevanţă în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă şi decizia comercială nr. 462 din 26 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V-a comercială, prin care a fost respins apelul formulat de A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR C.C.C.F. – P.A.S. Bucureşti. La momentul respectiv A.V.A.S. a chemat în judecată ASOCIAŢIA P.A.S. C.C.C.F. solicitând ca instanţa să constate nulitatea absolută a clauzei nr. 6.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 49 din 20 februarie 1995.
În această ordine de idei, unanim s-a apreciat în finalul considerentelor, faptul că în speţă, convenţia părţilor este rezultatul acordului lor de voinţă, aceasta cu atât mai mult că A.V.A.S. putea şi trebuia să ştie că la momentul încheierii contractului nu avea decât calitate de acţionar, deci de titular al unui drept de creanţă, nu de proprietar al bunurilor deţinute de societatea privatizată, şi cu toate acestea s-a obligat să garanteze pentru evicţiune, un atribut care aparţine în exclusivitate proprietarului.
Pentru aceste raţiuni, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 47 din 11 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială şi va admite recursul reclamantei SC C.C.C.F. Bucureşti prin administrator judiciar, îndreptat împotriva aceleiaşi decizii.
În temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., va modifica decizia atacată şi va schimba în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi obligării A.V.A.S. la plata sumei de 113.900 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga pârâta A.V.A.S. Bucureşti la plata sumei de 3550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
De asemenea, urmează a menţine restul dispoziţiilor din sentinţă şi decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 47 din 11 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Admite recursul reclamantei SC C.C.F. Bucureşti SA prin administrator judiciar SC A.L. SRL Bucureşti, declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică decizia atacată în sensul admiterii apelului reclamantei şi schimbă în parte sentinţa nr. 8057 din 11 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi obligării pârâtei A.V.A.S. Bucureşti la plata sumei de 113.900 lei cu titlu de despăgubiri plus suma de 3550 lei cheltuieli de judecată. Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3506/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3577/2008. Comercial → |
|---|
