ICCJ. Decizia nr. 3589/2008. Comercial. Radiere. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3589/2008
Dosar nr. 5201/1/2008
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2008
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.C. le-a chemat în judecată pe pârâtele SC U. SA Alba-Iulia prin lichidator SC E. SA Arad - Filiala Deva şi Primăria Municipiului Alba Iulia şi a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să dispună primei pârâte să-i restituie în natură sau prin echivalent terenul în suprafaţă de 2046 mp, înscris în C.F. Bărăbonţ transcris în C.F. pe care l-a ocupat nejustificat. De asemenea, reclamanta a chemat în judecată şi Primăria Municipiului Alba pentru ca hotărârea, care se va pronunţa, potrivit art. 26-27 din Legea nr. 10/2001, să-i fie opozabilă.
Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa nr. 859/2005 a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei Municipiului Alba Iulia, a admis acţiunea reclamantei G.C. şi a obligat pârâta SC U. SA Alba-Iulia prin lichidator SC E. SA Arad - Filiala Deva şi Primăria Municipiului Alba Iulia să emită pe numele reclamantei decizie motivată, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafaţă de 2046 mp, ocupat de pârâtă, corespunzător valorii imobilului stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, în sumă de 930.788.826 lei.
Din considerentele sentinţei, rezultă că instanţa de fond a făcut aplicarea art. 23 alin. (1) şi 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi a reţinut că deşi reclamanta a formulat notificare încă din 2001, iar în urma procesului din 2004 a adresat cereri repetate pârâtei SC U. SA Alba-Iulia în vederea restituirii terenului aceasta din urmă nu a emis o decizie motivată pe numele reclamantei şi nici nu a procedat la restituirea terenului identificat prin acţiune cu valoarea determinată la suma de 930.788.826 lei.
Distinct de această soluţie a Tribunalului Alba, secţia civilă, în dosarul de faliment, a fost pronunţată încheierea nr. 254 din 17 octombrie 2007 prin care judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului SC U. SA Alba Iulia şi a dispus radierea creanţei în sumă de 93.749 lei deţinută de G.C. în pasivul debitoarei SC U. SA înscrisă în tabelul definitiv al acesteia, precum şi refacerea raportului şi a planului de distribuire nr. 3. Judecătorul sindic a mai reţinut prin încheierea nr. 254 din 17 octombrie 2007 că lichidatorul a emis Decizia nr. 1 din 11 octombrie 2005 conform art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată şi, ca urmare, a respins cererea de restituire în natură a imobilului propunând acordarea de despăgubiri. Întrucât decizia nu a fost contestată de G.C., lichidatorul a înaintat decizia cu propunerea respectivă C.C.S.D. Bucureşti, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.
Încheierea nr. 254 din 17 octombrie 2007 dată de judecătorul sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea proprietară G.C. iar Curtea de Apel Alba Iulia în opinie majoritară, prin decizia nr. 6/2008 a modificat încheierea, a dispus obligarea lichidatorului judiciar să restituie reclamantei-creditoare terenul proprietatea acesteia şi să îndeplinească formalităţile legale referitoare la restabilirea titularului dreptului în C.F.
Instanţa de recurs, în considerentele deciziei a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu-i conferă judecătorului sindic competenţa de a dispune ca lichidatorul judiciar să emită decizii prin care proprietarul unui bun ce a făcut obiect al Legii nr. 10/2001 să fie lipsit pentru a doua oară de dreptul său de proprietate. A mai reţinut că la inventariere, lichidatorul trebuia să constate că terenul nu mai este în patrimoniul societăţii şi că societatea falită nu a respectat înlăuntrul termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001 fazele de acordare a despăgubirilor, astfel că în opinia instanţei de recurs lichidatorul era dator să-i restituie terenul reclamantei care şi-a dovedit cu prisosinţă dreptul de proprietate.
La data de 16 iunie 2008, lichidatorul C.I.T. Sprl ca reprezentant al falitei SC U. SA a formulat cerere de revizuire argumentată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat ca prin decizia care se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 6/2008 întrucât este în vădită contradicţie cu sentinţa civilă nr. 859/2005 pronunţată de Tribunalul Alba, în Dosarul nr. 5869/2004.
Potrivit revizuientei chestiunile dezlegate în prima sentinţă au intrat în puterea lucrului judecat. În esenţă, lichidatorul reclamantei a susţinut că imobilul a cărui restituire se solicită a fost valorificat împreună cu întreg patrimoniul societăţii falite, astfel că restituirea în natură nu mai este posibilă. Totodată a arătat că cererea de restituire în echivalent a fost trimisă C.N.R.P. conform Legii nr. 247/2005.
Pronunţarea Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2008, prin care s-a soluţionat recursul împotriva încheierii nr. 254/2007, decizie prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului aparţinând intimatei, potrivit autoarei, o îndreptăţeşte să constate că sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât ultima soluţie este în contradicţie cu ceea ce s-a dispus irevocabil prin sentinţa nr. 859/2005 pronunţată de instanţa civilă în Dosarul nr. 5869/2004.
Înalta Curte a luat în examinare în conformitate cu art. 137 raportat la art. 324 pct. 1 C. proc. civ. excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi a reţinut:
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile enumerate la pct. 1-9 . În speţă cererea a fost întemeiată pe punctul 7 care vizează situaţia când există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Înalta Curte şi-a verificat mai întâi competenţa de a soluţiona o astfel de cerere în conformitate cu art. 323 (2) C. proc. civ. teza 1, după care a examinat dacă termenul de o lună, prevăzut de art. 324 C. proc. civ. pentru sesizarea instanţei cu o cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost respectat. Calculând acest termen după regulile prevăzute de art. 101 alin. (3) C. proc. civ., raportate la art. 322 (7) alin. (1) C. proc. civ. se constată că decizia Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a soluţionat recursul declarat de G.C. a fost pronunţată la data de 16 ianuarie 2008 iar cererea de revizuire a fost introdusă de SC U. SA prin lichidator, la data de 16 iunie 2008, cu mult peste termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. În situaţia dată termenul curge de la pronunţarea ultimei decizii considerată de revizuientă ca fiind potrivnică sentinţei nr. 859/2005.
În consecinţă, faţă de cele ce preced cererea de revizuire va fi respinsă ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC U. SA Alba-Iulia prin lichidator judiciar C.I.T. Sprl Cluj Napoca împotriva Deciziei civile nr. 6 din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3585/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3590/2008. Comercial → |
|---|
