ICCJ. Decizia nr. 3591/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3591/2008
Dosar nr. 6828/1/2007
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC M. SA Târgovişte s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere din 3 ianuarie 2005 încheiat cu pârâta SC S.A.P. SRL Găeşti, precum şi evacuarea acesteia din spaţiul închiriat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a pus la dispoziţia pârâtei, pe un termen de un an, conform contractului de închiriere, terenul în suprafaţă de 220 mp situat în autogara M. Târgovişte, iar neeliberarea terenului şi utilizarea acestuia în continuare reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză.
Pârâta a invocat excepţia de prematuritate a acţiunii, pentru neîndeplinirea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 2148 din data de 5 octombrie 2006 Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtă şi a admis acţiunea formulată de reclamantă, a dispus rezilierea contractului de închiriere din 3 ianuarie 2005 şi evacuarea pârâtei de pe terenul închiriat.
Pentru a dispune astfel instanţa de fond a apreciat că reclamanta a respectat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. iar pe fondul cauzei a constatat că în raport de expirarea termenului locaţiunii şi de intenţia reclamantei de a rezilia contractul, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1020-1021 C. civ.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către pârâta SC S.A.P. SRL Găeşti, iar prin Decizia nr. 260 din data de 20 decembrie 2006 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Instanţa de apel analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor invocate a apreciat că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, menţinând considerentele instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S.A.P. SRL Găeşti, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea cererii, modificarea deciziei recurată şi respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin Decizia nr. 2523 din data de 26 iunie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de SC A.E.D. I. SA Găeşti în interesul recurentei pârâte.
Împotriva deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtă, a formulat contestaţie în anulare SC S.A.P. SRL Găeşti, iar prin Decizia nr. 1598 din 9 mai 2008, instanţa a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoare, a fost anulată decizia atacată, fiind stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului promovat de pârâtă.
Criticile formulate de către pârâtă, subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. au vizat următoarele aspecte:
- ambele instanţe au dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părţi la data de 3 ianuarie 2005, fără a observa temeiul indicat de către reclamantă prin acţiune, fiind dispusă rezilierea unui contract nedovedit;
- decizia recurată conţine dispoziţii contradictorii în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru rezilierea contractului, iar pe de altă parte se dispune rezilierea contractului în temeiul art. 1020-1021 C. civ.;
- între părţi trebuia reţinută intervenită tacita relocaţiune în condiţiile în care pârâta a plătit chiria reclamantei;
- nu a fost observat faptul că actul de înstrăinare datează din 1 septembrie 2006, iar acţiunea a fost înregistrată la data de 11 septembrie 2006;
- ambele instanţe au reţinut greşit obiectul contractului de închiriere;
În cauză, SC SC A.E.D. I. SRL Găeşti a formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul recurentei, prin care a solicitat admiterea recursului pârâtei şi respingerea acţiunii promovată de reclamantă, având în vedere că acţiunea tinde la desfiinţarea construcţiilor şi prejudicierea intervenientei, urmare înstrăinării spaţiilor comerciale în litigiu.
Recursul nu este fondat.
În raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că în mod corect a fost soluţionată excepţia de prematuritate invocată de către pârâtă în faţa instanţei de fond, având în vedere obiectul neevaluabil al acţiunii, în raport de care nu se impune efectuarea concilierii directe anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., privind existenţa motivelor contradictorii în cuprinsul deciziei atacată, Înalta Curte apreciază lipsa de temei a acestor susţineri.
Considerentele deciziei instanţei de apel sunt în deplină concordanţă cu soluţia adoptată şi exprimă raţionamentul instanţei asupra motivelor de fapt şi de drept ce au făcut obiectul criticilor din apel în raport de soluţia primei instanţe, astfel că motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu suzistă.
Pe de altă parte, recurenta nu a invocat încălcarea vreunei dispoziţii legale pe care se întemeiază această critică. Fiind într-o cale extraordinară de atac, recurenta avea obligaţia nu doar să arate motivele sale de nemulţumire în legătură cu motivarea deciziei din apel ci să arate în concret care texte de lege au fost încălcate. În consecinţă, nu se poate reproşa instanţei de apel că a încălcat dispoziţiile procedurale referitoare la motivare prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, având în vedere derularea raporturilor juridice încheiate între părţi, prin care reclamanta a adus la cunoştinţa pârâtei intenţia de reziliere a contractului de închiriere încă din data de 26 octombrie 2005, iar acţiunea a fost înregistrată la 11 septembrie 2006, instanţa de apel a reţinut încetarea contractului de închiriere din data de 3 ianuarie 2005 prin ajungerea sa la termen.
În mod legal a fost reţinută şi neîndeplinirea condiţiei tacitei relocaţiuni, astfel cum este prevăzută de dispoziţiile art. 1452 C. civ.
Susţinerile recurentei privind temeiul acţiunii nu vor fi reţinute, instanţa de apel făcând trimitere la actul juridic menţionat de reclamantă în acţiune şi anexat acesteia, respectiv contractul din data de 3 ianuarie 2005.
Toate celelalte critici privind reţinerea eronată a obiectului contractului de închiriere, precum şi data încheierii contractului de vânzare cumpărare al spaţiului în litigiu sunt lipsite de relevanţă juridică şi exced controlului de legalitate al instanţei de recurs şi obiectului acţiunii.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, iar pe cale de consecinţă va fi respinsă şi cererea de intervenţie accesorie formulată de SC A.E.D. I. SRL Găeşti în interesul recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.A.P. SRL Găeşti împotriva Deciziei nr. 260 din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3590/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3593/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
