ICCJ. Decizia nr. 3595/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3595/2008
Dosar nr. 6143/105/2006
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.I.T. SRL Ploieşti l-a chemat în judecată pe C.A.Şt. şi a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa, în temeiul art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, să dispună excluderea acestuia din societate motivând că în calitate de administrator acesta a dus prejudicii societăţii întrucât a transferat fraudulos din contul societăţii suma de 140.000 lei (RON) prin O.P. nr. 1 din 23 mai 2005.
În cauză, pârâtul C.A.Şt. a formulat cerere reconvenţională prin care, la rândul său, a solicitat excluderea pârâtului M.I. din aceeaşi societate pentru motivul că nu i-a permis accesul în societate, a eliberat din funcţie contabila societăţii şi a continuat să conducă activitatea în mod discreţionar.
Sentinţa nr. 376 din 15 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială.
Examinând actele dosarului şi probele administrate, tribunalul a reţinut că la interogatoriu pârâtul M.I. a recunoscut că deşi i-au fost predate actele societăţii de către contabilă, nu a întocmit evidenţa contabilă conform legii. În această situaţie s-a apreciat, în alţi termeni că, societatea trebuie protejată de faptele asociaţilor care desfăşoară o activitate în dauna persoanei juridice demonstrând lipsa de loialitate şi ca urmare, a stabilit că sunt aplicabile prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990.
Instanţa de fond a mai stabilit că societatea urmează să funcţioneze cu asociat unic în persoana lui C.A.Şt., care în condiţiile date va avea o participare de 100 % din capitalul social.
În consecinţă, instanţa de fond a respins acţiunea principală, a admis cererea reconvenţională şi a dispus excluderea pârâtului M.I. din societate. Capătul de cerere pentru revocarea pârâtului administrator din funcţia de administrator a fost respins cu motivarea că asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot decide asupra revocării administratorilor.
Apelul. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială
Împotriva sentinţei fondului a declarat apel, SC C.I.T. SRL Ploieşti, pe care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate. În esenţă, s-a susţinut că excluderea pârâtului M.I. a fost făcută contrat probelor administrate în cauză fără nicio logică juridică în stabilirea situaţiei de fapt. Faţă de aceste susţineri şi de caracterul devolutiv al apelului, în cauză s-a dispus completarea probatoriilor cu o expertiză contabilă care a răspuns obiectelor stabilite de instanţă. De asemenea, au fost audiaţi doi martori propuşi de apelantă.
Reanalizând fondului litigiului în raport de probele completate, Curtea de Apel a reţinut că sentinţa atacată nu a prezentat faptele şi temeiurile pentru care s-a luat măsura excluderii pârâtului M.I. din societate. Afirmaţia potrivit căreia trebuie protejată societatea nu se bazează pe fapte reale, iar răspunsul la interogatoriu al pârâtului nu are relevanţă întrucât priveşte o perioadă ulterioară formulării acţiunilor de excludere reciprocă de către cei doi asociaţi. Instanţa de apel a mai reţinut pe baza expertizei şi a declaraţiilor martorilor audiaţi că pârâtul C.A.Şt. a emis o factură pentru plata sumei de 140.000 lei care nu s-a regăsit în evidenţele contabile ale societăţii şi că suma respectivă nu avea acoperire în pretinsele bunuri sau servicii care se pretinde că au fost făcute pentru suma plătită. În aceste condiţii, instanţa de apel a stabilit că sunt îndeplinite cerinţele art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 şi întrucât societatea a fost fraudată prin faptul că s-a făcut o plată de o valoare considerabilă fără justificare legală contabilă, potrivit art. 296 C. proc. civ., prin decizia nr. 2/2008 a fost schimbată în parte sentinţa şi s-a dispus excluderea lui C.A.Şt. din societate. Prin aceeaşi decizie au fost respinse capetele de cerere din reconvenţională privind excluderea lui M.I. şi cererea în legătură cu participaţia la capitalul social, restul dispoziţiilor sentinţei fiind menţinute.
Recursul declarat de pârâtul C.A.Şt.
Împotriva deciziei nr. 2/2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs, pârâtul C.A.Şt., în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut că:
- documentele contabile potrivit declaraţiei martorei M.E. au fost preluate de asociatul M.I. care trebuia să ţină evidenţa contabilă;
- factura pentru suma de 140.000 lei există în contabilitate astfel că nu se poate susţine faptul că suma a fost deturnată;
- contractul în baza căruia s-a făcut plata există în actele preluate de M.I., iar instanţa de apel nu i-a pus în vedere să-l prezinte:
- necunoaşterea legii de către instanţa de apel a dus la concluzia că plata s-a făcut fără temei deşi temeiul plăţii îl constituie factura, decontarea fiind făcută prin virament bancar;
- plata s-a făcut ca avans pentru marfă care trebuia livrată dar din pricina asociatului M.I. nu s-a făcut livrarea;
- instanţa nu a justificat în baza cărui text de lege avea obligaţia de a înregistra în contabilitatea societăţii contractul;
- expertiza efectuată în cauză este în afară de lege întrucât expertul nu a explicat în baza cărui text de lege îi revenea obligaţia să procedeze la înregistrări contabile;
- instanţa nu a reţinut atitudinea antisocietară a intimatului M.I. constând în reţinerea actelor societăţii fără să procedeze la înregistrarea lor;
- M.I. nu a întocmit rapoartele contabile lunare şi anuale, deşi deţinea actele contabile;
- intimatul desfăşoară activitate concurenţială printr-o societate care îi aparţine.
Pentru aceste motive, recurentul a apreciat că decizia Curţii de apel este nelegală, astfel că s-a considerat îndreptăţit să solicite respingerea apelului declarat de pârâtul M.I. şi să solicite ca în fond să fie menţinută sentinţa primei instanţe. La cererea de recurs au fost anexate înscrisuri respectiv ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a recurentului, contractul nr. 12 din 22 mai 2006.
Recursul este nefondat.
Recurentul a indicat drept motiv de recurs art. 304 alin. (9) C. proc. civ., care poate constitui temei pentru modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Acest motiv de recurs trebuie analizat în contextul celorlalte prevederi procedurale care califică recursul drept o cale extraordinară de atac nedevolutivă, ceea ce înseamnă pe de o parte că regulile instituite pentru promovarea şi susţinerea criticilor trebuie să fie respectate întocmai, iar pe de altă parte, că prin recurs se examinează legalitatea soluţiilor anterior pronunţate fără să fie provocată o rejudecare a fondului în orice situaţie. Din acest punct de vedere trebuie observate nu doar dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ci şi dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., care obligă la „dezvoltarea motivelor de nelegalitate” a hotărârii recurate. În speţă, din redarea criticilor pe care recurenta şi-a sprijinit motivul prevăzut de pct. 9, se poate constata că au fost aduse spre o nouă examinare chestiuni de fond legate de administrarea şi interpretarea probelor care nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat. În realitate recurentul prin trimitere la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se limitează la o simplă indicare „de formă” a textului din moment ce din „dezvoltarea motivului” nu s-a adus o minimă argumentare în drept a acestui motiv. În concret, trebuie observat că art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează două ipoteze şi anume lipsa temeiului legal şi încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Ipotezele acestui motiv care au în vedere încălcarea legii de drept material, nu se regăsesc în dezvoltarea criticii întemeiată pe dispoziţiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ. Altfel spus, recurentul nu a arătat care sunt dispoziţiile legale greşit aplicate sau interpretate, ci s-a limitat la a reconsidera din punctul său de vedere probele care au stat la baza soluţiei, expertiza, declaraţiile de martori, evidenţierea în contabilitate a sumei în discuţie, precum şi alte chestiuni de fapt care ţin de judecata în fond şi nu de nelegalitatea soluţiei rezultat al aplicării greşite a legii.
În fine, problema fraudării, pusă în discuţie, în alţi termeni prin motivele de recurs este o chestiune de fapt, de netemeinicie, care poate fi examinată atât sub aspectul faptelor comisive, cât şi a faptelor omisive care pot să ţină şi de sfera gestiunii interne a societăţii, ca în speţă. Fiind o chestiune de fapt care se probează în faţa instanţelor investite să judece fondul probele care ţin de aceste susţineri şi apărări se prezintă instanţelor respective, pentru că numai astfel pot fi puse în situaţia de a verifica dacă s-a respectat interesul grupului societar. În acest sens art. 129 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte îndatorirea părţilor ca, în condiţiile legii, să-şi exercite drepturile în ordinea şi la termenele stabilite de lege sau judecător, „precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările”. În condiţiile speţei în care s-a administrat proba cu expertiză tocmai pentru a se verifica dacă există corespondent din punct de vedere contabil între documentele fiscale şi evidenţierea în patrimoniu a valorii unor bunuri, iar înscrisurile nu au fost prezentate pentru verificare, nu numai că se creează dubii cu privire la existenţa lor, dar pun sub semnul îndoielii modul de exercitare a drepturilor procedurale de către recurent, or, art. 723 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte că drepturile se exercită cu bună-credinţă.
Independent de aceste consideraţii, se va reţine că recursul nu-şi propune în actuala reglementare o rejudecare a fondului ci doar o verificare a legalităţii soluţiei, aşa încât în lipsa motivelor de nelegalitate dezvoltate şi argumentate în drept, nu există nici un fundament pentru a se analiza soluţia pronunţată în apel din perspectiva propusă de recurent.
În consecinţă, faţă de cele ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.A.Şt. împotriva deciziei nr. 2 din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3594/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3642/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
