ICCJ. Decizia nr. 3665/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3665/2008
Dosar nr. 24494/3/2006
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iulie 2006 reclamanta SC S. SA Bragadiru cheamă în judecată pe pârâta SC C.C. SA Bucureşti solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 1.970.503,31 lei actualizată la zi în funcţie de indicele de inflaţie din momentul introducerii acţiunii până la data plăţii efective, reprezentând contravaloarea lipsurilor constatate la mijloacele fixe (în cuantum de 1.410.821,12 lei) cu care societatea reclamantă a participat la contractul de asociere în participaţiune încheiat cu pârâta la 27 decembrie 1993 şi înregistrat la aceasta cdin 10 ianuarie 1994 şi cheltuielile (în cuantum de 559.682,19 lei) necesare pentru repunerea în funcţiune a căii ferate care face legătura între balastierele C. I şi C. II, cale ferată cu care reclamanta a participat la contractul de asociere din 10 ianuarie 1994 şi pe care a găsit-o descompletată între km. 2 şi km. 6,5 la expirarea contractului.
Prin sentinţa comercială nr. 6209 din 7 mai 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată reţinând că, faţă de dispoziţiile art. 2.2 din contractul de asociere în participaţiune, asocierea părţilor este încă în fiinţă - la dosar neexistând dovada notificării ce trebuia emisă cu 90 de zile înainte de expirarea asocierii, precum şi că reclamanta nu a demonstrat, în condiţiile art. 1169 C. civ., distrugerea căii ferate de către pârâtă şi cuantumul pretenţiilor solicitate pentru repunerea acesteia în funcţiune, instanţa apreciind că nu este legată de concluziile raportului de expertiză tehnică din 15 februarie 2005.
Prin Decizia comercială nr. 34 din 31 ianuarie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială, admite apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă pe care o schimbă în tot şi, pe fond, admite cererea şi obligă pe pârâtă să plătească reclamantei sumele de 1.410.821,12 lei reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe lipsă şi 559.682,19 lei reprezentând cheltuieli necesare pentru repunerea în funcţiune a 4,5 km. de cale ferată între balastierele C. I şi C. II, cu 37.342,55 lei cheltuieli de judecată în fond şi apel în sarcina pârâtei.
Pentru a decide astfel instanţa de apel, faţă de opoziţia intimatei pârâte la administrarea unei noi expertize, îşi însuşeşte constatările raportului de expertiză din 15 februarie 2005 şi reţine pe de o parte că nu este în fiinţă contractul de asociere în participaţiune, cum greşit a stabilit prima instanţă, întrucât prin cele două notificări comunicate intimatei prin adresele din 28 februarie 2003 şi din 1 iulie 2003 emise cu 90 de zile anterior expirării asocierii, reclamanta apelantă a făcut cunoscut intimatei pârâte intenţia neechivocă de încetare a asocierii la finele termenului de 10 ani pentru care a fost constituită - respectiv la data de 27 decembrie 2003 fiind incidente dispoziţiile art. 2.2 din contract, fapt atestat irevocabil şi prin Decizia nr. 594 din 13 august 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, iar pe de altă parte că, potrivit art. 5.2 din acelaşi contract, conservarea bunurilor cu care apelanta reclamantă a participat la asociere conform procesului-verbal de predare-primire din 4 martie 1994 cade în sarcina intimatei pârâte, astfel că de lipsurile constatate aceasta este răspunzătoare, inclusiv pentru calea ferată descompletată, predată de apelanta reclamantă în stare completă şi funcţionată, situaţie necontestată la data asocierii, astfel că sarcina probei descompletării revine pârâtei şi nu reclamantei - cum greşit a reţinut prima instanţă, procesul verbal încheiat la 25 iulie 2005 de predare a custodiei bunurilor către apelanta reclamantă neavând relevanţă în cauză şi neexonerând pe pârâta intimată de a-şi îndeplini obligaţia asumată prin contractul din litigiu de a restitui la finele asocierii bunurile cu care apelanta reclamantă a participat la asociere.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, respingerea apelului reclamantei şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei primei instanţe, cu cheltuieli de judecată în apel şi în recurs.
În fundamentarea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1169 C. civ. raportat la art. 235 şi art. 201-212 C. proc. civ., şi - implicit - pentru interpretarea greşită a actului dedus judecăţii prin schimbarea naturii şi înţelesului vădit neîndoielnic al expertizei administrate în procedura asigurării de dovezi, instanţa criticată luând - greşit - în considerare raportul expertizei administrate în procedura asigurării de dovezi de către Judecătoria Răcari, raport considerat neangajant de către instanţa de fond, întrucât expertul nu s-a limitat doar la stabilirea stării mijloacelor fixe din balastiera C. - cum se ceruse, ci a procedat şi la efectuarea calculaţiei unor pretinse diferenţe de valoarea bunurilor a căror stare s-a solicitat a se constata.
Recurenta critică instanţa de apel pentru încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., prin nereţinerea corectă a situaţiei de fapt, în condiţiile în care prin procesul-verbal din 26 august 1998 organele de poliţie au constatat că între 24 mai 1998 şi 26 august 1998, intimata reclamantă a dislocat 21 metri liniari din calea ferată dintre cele două balastiere sub pretextul efectuării unor reparaţii, aceasta neputând invoca - deci - propria culpă în distrugerea respectivei căi ferate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că decizia recurată este legală şi temeinică, iar recurenta, pe de o parte, nu a formulat în termenul legal obiecţiuni împotriva raportului de expertiză întocmit corect de expertul tehnic judiciar - cu specificarea preţurilor şi aprobat prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, cu autoritate de lucru judecat, iar pe de altă parte, are în vedere o altă porţiune de cale ferată, din interiorul balastierei, decât cea din litigiu, plasată în exterior, procesul-verbal din 25 iulie 2005 invocat de recurentă fiind un act de sechestru asigurator vizând doar bunurile găsite în balastiera C. la momentul întocmirii acestuia.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului şi prin prisma motivelor de recurs se constată că - într-adevăr - instanţa de apel nu şi-a exercitat rolul activ şi nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, cum dispun prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. în sensul că nu a verificat - prin administrarea unei noi expertize preţuitoare- existenţa unor lipsuri la mijloacele fixe aportate de reclamanta intimată la asocierea în participaţiune încheiată cu recurenta, pe care aceasta din urmă, ca reprezentantă a asocierii, le-a avut în pază juridică (cap. IV art. 4.1, 4.2, coroborat cu cap. V art. 5.2 lit. a), e) din contractul de asociere - filele 52-59 din dosarul de fond), fiind - deci - ţinută la restituirea acestora la încetarea asocierii şi la repararea daunelor suferite de asociata proprietar al respectivelor bunuri (art. 251 alin. (2) C. com.).
Fără a motiva însuşirea concluziilor expertizei preţuitoare efectuate în procedura asigurării de dovezi în faţa Judecătoriei Răcari, instanţa de apel nu a verificat nici dacă porţiunea de cale ferată de 4 km. descompletată, plasată între cele două balastiere, are puncte comune cu porţiunea pretinsă de către recurenta pârâtă a fi fost dislocată chiar de către intimata reclamantă, spre a stabili dacă valoarea manoperei de repunere în funcţiune a căii ferate din litigiu a fost corect stabilită.
Astfel fiind, în scopul evaluării corecte a sumelor pe care recurenta pârâtă ar urma eventual a le plăti intimatei reclamante, ca urmare a încetării la 27 decembrie 2003 a asocierii în participaţiune dintre părţi, drept contravaloare a lipsurilor constatate la mijloacele fixe, inclusiv la calea ferată din litigiu, pe care recurenta este ţinută a le restitui intimatei sau - cât priveşte calea ferată - a o repune în funcţiune, scop în care se impune administrarea de probe noi, inclusiv a unei expertize preţuitoare, cu aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul recurentei pârâte urmează a fi admis iar decizia recurată urmează a fi casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 34 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3664/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3667/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
