ICCJ. Decizia nr. 3670/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3670/2008
Dosar nr. 4649/83/2006
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 iulie 2006 reclamanta SC S. SA Satu Mare cheamă în judecată pe pârâta SC G.S. SRL Satu Mare solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la predarea imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar din 22 aprilie 1998, expirat la data de 1 mai 2003, cu cheltuieli de judecată.
La data de 21 septembrie 2006 pârâta formulează cerere reconvenţională solicitând instanţei să dispună stabilirea printr-o expertiză contabilă judiciară a valorii reziduale.
Prin sentinţa comercială nr. 1732/LC din 13 noiembrie 2007 Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge acţiunea reclamantei-pârâtă reconvenţional, admite cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţional şi stabileşte valoarea reziduală a imobilului care a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar din 22 aprilie 1998, încheiat între părţi, la suma de 232.014 lei, cu 800 lei cu titlu de diferenţă onorariu expert către expertul tehnic şi 1.539,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta-reclamantă reconvenţional - în sarcina reclamantei-pârâtă reconvenţional.
Prin Decizia nr. 33-A/C din 8 aprilie 2008 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, respinge ca nefondat apelul apelantei SC G.S. SRL împotriva sentinţei primei instanţe, cu 2.439,29 lei cheltuieli de judecată în apel, reţinând, în acest sens, că nu a fost încălcat principiul autorităţii lucrului judecat, instanţa de fond stabilind corect că valoarea redevenţei totale actualizate cu coeficientul de inflaţie este în sumă de 367.557.340 lei, iar valoarea reziduală rămasă de achitat este de 232.014 lei, aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă administrată în cauză.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta SC G.S. SRL declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi rejudecarea pe fond a cauzei, susţinând - în acest sens - că instanţa de apel nu a analizat şi nici nu a motivat cu privire la încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat invocată de apelanta recurentă, precum şi că instanţa, fără a examina probele dosarului, a stabilit greşit o valoare reziduală în vădită disproporţie cu valoarea de piaţă a imobilului din litigiu la data încheierii contractului de leasing imobiliar, raportat la care s-a negociat şi valoarea inserată în menţionatul contract.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal.
Examinând recursul recurentei pârâte sub aspectul regularităţii declarării acestuia se constată că, în dispreţul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) - care stabilesc că „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii” şi ale dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 - care precizează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, declaraţia de recurs nu este însoţită de dovada achitării taxei de timbru datorate şi a timbrului judiciar.
Făcând aplicare dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 instanţa a comunicat recurentei obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.753,3 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei noi, citând-o - legal - în acest sens (fila 9).
Cum recurenta nu a înţeles să dea curs dispoziţiilor instanţei şi să-şi îndeplinească obligaţia legală de timbrare a cererii de recurs, cu aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, recursul recurentei împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi anulat ca netimbrat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 4.352,08 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta SC G.S. SRL Satu Mare împotriva Deciziei nr. 33/A-C din 8 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Obligă recurenta pârâtă SC G.S. SRL Satu Mare la plata sumei de 4.352,08 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC S. SA Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3669/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3671/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
