ICCJ. Decizia nr. 3745/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3745/2008
Dosar nr. 3095/30/2007
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2007 reclamantele Oraşul Sânnicolau Mare prin primar şi Consiliul Local al Oraşului Sânnicolau Mare au chemat în judecată pe pârâtele Statul Român reprezentat prin M.F.P., A.V.A.S. Bucureşti, A.S.C., SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.O., S.J., S.M., O.D., pentru ca instanţa să hotărască asupra nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 18 august 2000; să constate nulitatea absolută a actului adiţional din 27 iunie 2003, la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni mai sus menţionat, nulitatea absolută a contractului de cesiune din 27 iunie 2003 şi a actului adiţional din 27 iunie 2003 la statutul SC S.W.C. SA privind modificarea structurii acţionariatului acesteia, să dispună radierea din registrul comerţului a menţiunii privind transmisiunea acţiunilor s SC W.C. SA Sânnicolau Mare, efectuate în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 18 august 2000 şi reînscrierea reclamantului Consiliul Local al Oraşului Sânnicolau Mare ca unic acţionar al societăţii, să se dispună înfiinţarea sechestrului asigurator asupra bunurilor din patrimoniul SC S.W.C. SA, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timiş a admis excepţia prescripţiei şi a respins acţiunea, obligând pe reclamanţi să plătească pârâtei SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare la 2.500 lei cheltuieli de judecată şi pârâtei A.S.O. 500 lei cu acelaşi titlu, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1295 din 25 septembrie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut că în cauză se aplică termenul de prescripţie special de 1 lună şi 3 luni prevăzute de Legea nr. 137/2002 şi Legea nr. 99/1999, termene care sunt derogatorii de la art. 3 şi urm. din Decretul nr. 167/1958.
Apelul declarat de reclamanta Oraşul Sânnicolau Mare prin primar a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, care prin Decizia nr. 58 din 27 martie 2008 a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Soluţia a fost determinată de faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat în contradictoriu cu reclamanta Oraşul Sânnicolau Mare, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se verifica în rejudecare mandatul acordat primarului în aplicarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998 raportat la data încheierii actelor juridice a căror nulitate se solicită, în sensul reprezentării autorităţii administrativ teritoriale la acea dată.
De asemenea instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, astfel că cererea este guvernată de normele de drept comun.
În termen legal hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către pârâtele SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.C., A.S.O., S.J., S.M. care au invocat nelegalitatea deciziei întemeiată pe dispoziţiile art. 8 şi 9 raportate la art. 313 C. proc. civ., susţinând competenţa în judecarea cauzei a Judecătoriei Sânnicolau Mare şi eroarea materială strecurată în sentinţa atacată în sensul că din eroare instanţa a trecut primarul Oraşului Sânnicolau Mare în loc de Oraş Sânnicolaul Mare, reprezentat de primar, aşa cum de altfel a stabilit Tribunalul Timiş prin încheierea din 29 ianuarie 2008.
Un alt motiv se referă la nemotivarea nulităţii absolute sau relative a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni faţă de reţinerea incidenţei normelor de drept comun referitoare la prescripţie, susţinând aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002.
Pârâta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs împotriva aceleiaşi decizii, solicitând în conformitate cu art. 312 alin. (3), teza a III-a raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 1295 din 25 septembrie 2007 a Tribunalului Timiş.
A susţinut că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), respectiv art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece termenul de prescripţie pentru introducerea cererii este de o lună de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa operaţiunii sau actul atacat ori de la data naşterii dreptului, cu excepţia cererilor privind executarea obligaţiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni ale societăţilor comerciale privatizate, precum şi a celor în desfiinţarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescripţie, şi cum dreptul la acţiune are izvor în Legea nr. 137/2002 în speţă sunt incidente dispoziţiile speciale, conform principiului excepţio est strictissimae interpretationis.
De asemenea a susţinut că eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 1295 din 25 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti nu constituie motiv de recurs, acest incident făcând obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale soluţionate înainte de pronunţarea Deciziei nr. 58 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 18 august 2000 privind vânzarea cumpărarea acţiunilor SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare precum şi a actului adiţional la acest contract.
Contractul de vânzare-cumpărare acţiuni din 18 august 2000, încheiat între F.P.S. şi A.S.C. a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea unui număr de 50.381 acţiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 1.259.525 lei reprezentând 99,998 % din valoarea SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare.
La data de 27 iunie 2003, între aceleaşi părţi a fost încheiat actul adiţional prin care s-au modificat prevederile referitoare la cap.7 pct. 7.5.1. din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni şi a fost completat cap.8 cu pct. 8.10, celelalte prevederi rămânând neschimbate.
Conform dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării „Termenul de prescripţie pentru introducerea cererii prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de prezenta lege şi de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa operaţiunii sau actul atacat ori de la data naşterii dreptului, cu excepţia cererilor privind executarea obligaţiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni ale societăţilor comerciale privatizate, precum şi a celor în desfiinţarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescripţie”.
Ca urmare, se poate constata că în mod corect instanţa de apel a interpretat dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 în sensul că fiind în discuţie cererea de constatare a nulităţii unui contract de vânzare-cumpărare acţiuni, sunt aplicabile dispoziţiile legale privind termenul general de prescripţie, excepţie prevăzută chiar de legiuitor, de la norma specială aplicabilă operaţiunilor şi actelor prevăzute de Legea nr. 137/2002.
În acest context motivul invocat de toţi recurenţii, încadrat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia modificarea hotărârii se poate cere când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, urmează a fi respins, reţinându-se că hotărârea atacată se află la adăpost de orice critică privind aplicarea normelor legale în vigoare referitoare la prescripţie, astfel că în mod corect instanţa de apel a admis apelul, desfiinţând sentinţa fondului şi trimiţând cauza primei instanţe pentru judecarea fondului.
Un alt motiv de recurs invocat de toţi recurenţii s-a referit la greşita soluţionare a apelului privind eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei în sensul că în loc de Oraş Sânnicolau Mare s-a trecut primarul Oraşului Sânnicolau Mare, deoarece acesta nu era un motiv de apel ci o problemă de soluţionat conform art. 281 C. proc. civ., motivul fiind încadrat de A.V.A.S. tot în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Şi acest motiv urmează a fi respins întrucât prin hotărârea atacată, instanţa a aplicat corect dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală şi art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia în sensul că instanţa nu s-a pronunţat pe cererea Oraşului Sânnicolau Mare ci pe cererea primarului Oraşului Sânnicolau Mare şi că nu a verificat mandatul acordat primarului în acest sens, raportat la data încheierii actelor juridice a căror nulitate s-a solicitat.
Se constată astfel că hotărârea priveşte o greşeală de judecată şi nu doar o eroare materială, astfel că în mod corect instanţa de apel a soluţionat acest motiv invocat în apel de către reclamanţi, recursurile urmând a fi respinse şi sub acest aspect.
În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de recurenţii SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.C., A.S.M., S.J. şi S.M. privind lipsa competenţei materiale a tribunalului, pe motiv că valoarea litigiului este de 26.548 lei nefiind aplicabile dispoziţiile art. 2 C. proc. civ., motiv încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea constată că şi acesta urmează a fi respins întrucât obiectul litigiului priveşte în principal constatarea nulităţii unui act juridic, astfel că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) raportat la art. 17 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului.
În conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, şi cum reclamantele intimate au cerut cheltuieli de judecată, cererea acestora urmează a fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâţii SC S.W.C. SA Sânnicolau Mare, A.S.C., A.S.O., S.J. şi S.M., împotriva Deciziei nr. 58 din 27 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Obligă recurenţii la plata sumei de 8.879 lei cheltuieli de judecată către intimaţii Oraşul Sânnicolau Mare - prin primar şi Consiliul Local Sânnicolau Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3744/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3748/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
