ICCJ. Decizia nr. 3789/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3789/2008
Dosar nr. 257/2/2007
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă U.C.E.C.O.M. la data de 19 decembrie 2005 sub nr. 22938, reclamanta SCM U. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii M.F. şi B.R., Curtea de Arbitraj să pronunţe o hotărâre prin care să angajeze răspunderea acestora din urmă, să îi oblige să plătească suma de 8.372.437.563 lei, cu titlu de despăgubiri şi să instituie un sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale acestora.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâţii în calitatea de preşedinte, respectiv, contabil şef ai societăţii reclamante, au vândut 11 spaţii comerciale, proprietatea acesteia, în perioada 1 iulie 2004 – 28 februarie 2005, cu încălcarea normelor legale şi statutare, a prevederilor contractelor de administrare şi gestionare a patrimoniului încredinţat şi cu preţuri subevaluate faţă de valoarea reală de piaţă, creând astfel un prejudiciu total în sumă de 4.994.095.048 lei.
Curtea de Arbitraj de pe lângă U.C.E.C.O.M., prin sentinţa nr. 171 din data de 1 noiembrie 2006, a admis, în parte, cererea reclamantei SCM U., a obligat pârâţii, în solidar, la plata sumei de 837.243 ron, cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 9.792,43 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, a respins capătul de cerere privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâţilor.
Împotriva evocatei sentinţe au formulat acţiune în anulare pârâţii M.F. şi B.R.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 220 din data de 19 noiembrie 2007, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 364 lit. a) – d) şi h) C. proc. civ.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs pârâţii M.F. şi B.R., întemeiat pe motivele prevăzute de pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recurenţii au criticat sentinţa recurată pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 364 lit. a), b) şi d) C. proc. civ.
Recurenţii au arătat, în esenţă, că instanţa de arbitraj a suspendat judecata acţiunii în anulare la termenul din data de 20 iunie 2006, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., după care, la termenul din data de 16 august 2006, a repus cauza pe rol, în lipsa citării părţilor, ceea ce constituie încălcarea principiului contradictorialităţii, al egalităţii de tratament şi a dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 1 noiembrie 2006, instanţa de arbitraj a soluţionat pricina în favoarea reclamantei, repetându-se nelegala îndeplinire a procedurii de citare a pârâţilor, astfel că, menţionata instanţă a nerespectat, din nou, dispoziţiile art. 358 C. proc. civ. care prevăd că în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Recurenţii au mai arătat că, instanţa de arbitraj a analizat excepţia de nulitate a convenţiei arbitrale, prin prisma renunţării pârâtului M.F. la aceasta, deşi, şi pârâta B.R. a invocat aceeaşi excepţie la care nu a renunţat iar, pe fond, menţionata convenţie nu a fost declarată nulă sau inoperantă de către instanţa arbitrală.
Recurenţii au apreciat şi nelegalitatea constituirii instanţei arbitrale, prin ignorarea dispoziţiilor art. 349 prin raportare la art. 358 C. proc. civ., şi, pe fondul cauzei, au apreciat acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Recurenţii au solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, admiterea acţiunii în anularea sentinţei arbitrale nr. 171 din 1 noiembrie 2006 a Curţii de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. şi respingerea acţiunii arbitrale, ca nefondată.
Recursul pârâţilor este fondat.
Din examinarea conţinutului sentinţei arbitrale, pronunţată la data de 1 iunie 2006, se constată că dezbaterile pe fondul acţiunii arbitrale au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2006.
Încheierea de şedinţă ce consemnează amânarea pronunţării sentinţei arbitrale la data de 1 noiembrie 2006, aflată la dosarul arbitral, este datată 18 octombrie 2007, inclusiv pronunţarea acesteia, deci, după aproape un an de la data pronunţării sentinţei arbitrale propriu – zise.
Depăşind acest aspect, în cuprinsul evocatei încheieri s-a reţinut absenţa părţilor, însă, procedura completă.
Ori, dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din data de 18 octombrie 2006 a pârâtei B.R. a fost restituită astfel cum rezultă din plicul care conţine în interiorul său însăşi citaţia nenumerotată, returnată, în lipsa destinatarului de la domiciliu.
Aşa fiind, pentru termenul de judecată din data de 18 octombrie 2006, în mod eronat, instanţa arbitrală a reţinut procedura completă, aceasta din urmă neacoperindu-se prin prezenţa pârâtei B.R., părţile rezultând a fi fost absente la acest termen.
Este de observat de asemenea că, în repetate rânduri, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu pârâţii, instanţa arbitrală neţinând cont de această împrejurare.
Mai mult, instanţa arbitrală, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă datată 18 octombrie 2006 şi pronunţată la data de 18 octombrie 2007, înscris aflat la dosarul arbitral, a numit arbitru pe T.S. şi a înmânat dosarul completului legal constituit, în lipsa părţilor şi cu procedura incompletă.
Aceste aspecte au fost ignorate de către Curtea de Apel Bucureşti, învestită cu soluţionarea acţiunii în anularea sentinţei arbitrale, aşa încât, sunt aplicabile dispoziţiile art. 364 lit. d) C. proc. civ., care prevăd că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată pe calea menţionatei acţiuni când partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
Cum se constată, fără echivoc, îndeplinirea evocatelor cerinţe legale, Înalta Curte urmează să primească criticile formulate şi dezvoltate de către recurenţi prin cererea de recurs, cu specială referire la art. 364 lit. d) C. proc. civ. prin raportare la art. 358 din acelaşi cod şi să admită recursul declarat în cauză, să modifice, în tot, sentinţa Curţii de Apel Bucureşti în sensul admiterii acţiunii în anularea sentinţei arbitrale, cu consecinţa anulării acesteia din urmă şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre a o soluţiona în fond.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii M.F. şi B.R., împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti nr. 220 din 19 noiembrie 2007, pe care o modifică, în tot, în sensul că admite acţiunea în anularea sentinţei arbitrale nr. 171 din 1 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. în dosarul arbitral nr. 241/2005, formulată de reclamanţii M.F. şi B.R., în contradictoriu cu pârâta SCM U. şi, în consecinţă anulează menţionata sentinţă arbitrală şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru a hotărî în fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3788/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3790/2008. Comercial → |
|---|
