ICCJ. Decizia nr. 3785/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3785/2008
Dosar nr. 716/42/2007
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Buzău la data de 9 mai 2005 sub nr. 9318, reclamanţii P.E., P.G. şi P.I. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii SC C.G. SA Buzău şi I.P., instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea acestora din urmă să lase liber drumul agricol de trecere din intravilanul municipiului Buzău ce face legătura între şos.S. şi terenurile proprietatea reclamanţilor prin ridicarea porţii şi a gardului, în caz contrar, să încuviinţeze aceasta pe cheltuiala reclamanţilor.
Judecătoria Buzău, prin sentinţa nr. 5616 din data de 16 noiembrie 2005, a admis excepţia de necompetenţă a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa nr. 41 din data de 18 ianuarie 2007 a respins acţiunea principală şi a respins cererea de intervenţie formulată de intervenientul D.P..
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 20 din 31 ianuarie 2008, a admis apelul declarat de reclamanţii P.G. şi P.I., a schimbat, în tot, sentinţa atacată, a admis acţiunea reclamanţilor şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul D.P., a obligat pârâta SC P. SNC să lase liber drumul agricol delimitat prin culoarea galbenă din schiţa – anexa 2 la raportul de expertiză P.H. – între punctele HCDD, schiţă ce face parte din dispozitivul deciziei instanţei de apel, a respins acţiunea faţă de pârâta SC C.G. SA Buzău şi a obligat pârâta SC P. SNC la 1.016 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanţii sunt proprietarii unor suprafeţe de teren situate pe raza municipiului Buzău, iar până la vânzările efectuate societăţilor pârâte, accesul reclamanţilor din DN 2 şos.S. la terenurile proprietatea acestora se făcea pe un drum agricol în lungime de 150 m şi lăţime de 11,20 m care, ulterior, a fost amenajat prin pietruire pe o lăţime de 4 m.
În prezent, accesul la terenul proprietatea reclamanţilor este blocat de către pârâta SC P. SNC, care nu a respectat borna şi punerea în posesie, creându-şi o rezervă la intrare egală cu drumul de acces în tarla, pârâta SC P. SNC deţinând în plus o suprafaţă de teren de 282 mp unde se poate crea o cale de acces de 142 mp pe zona delimitată în anexa 2 a expertizei.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta SC P. SNC, întemeiat pe motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a apreciat că instanţa de apel a pronunţat Decizia „în absenţa unei norme de drept substanţial care trebuia să reprezinte premisa majoră a silogismului judiciar faţă de soluţia adoptată" şi că hotărârea recurată este pronunţată „cu încălcarea atributelor esenţiale ale dreptului de proprietate al recurentei – pârâte".
Recurenta a mai arătat că Decizia instanţei de apel „nu este motivată în drept, făcând imposibil de realizat controlul judiciar sub aspectul corectitudinii raţionamentului instanţei".
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului.
Recursul este nefondat.
Este de observat că, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu a fost dezvoltat conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., simpla afirmaţie a „absenţei" normei de drept substanţial pe care s-a întemeiat soluţia dată în apel neechivalând cu o dezvoltare conformă evocatelor cerinţe, deopotrivă, nici aprecierile recurentei potrivit cărora Decizia atacată încalcă atributele esenţiale ale dreptului de proprietate al pârâtei, fără a prezenta o dezvoltare a acestora, conformă menţionatelor cerinţe legale, nu poate fi primită spre examinare de către instanţa de recurs.
Nici criticile formulate vizând nemotivarea în drept a deciziei recurate, ce se pot circumscrie motivului de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., neindicat, însă, şi nedezvoltat de către recurentă conform precitatelor cerinţe legale, nu pot conduce la modificarea deciziei atacate, abordarea acestora fiind lipsită de relevanţă şi fără implicaţii concrete asupra soluţiei atacate.
Depăşind aceste aspecte, instanţa de recurs, procedând la examinarea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea dată de recurentă, constată interferenţa acestora întrucât ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în care hotărârea este lipsită de bază legală echivalează cu ipoteza nemotivării în drept a hotărârii, iar, în această din ultimă ipoteză prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ne găsim în prezenţa ipotezei prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din acelaşi cod, respectiv, motivarea greşită în drept.
În cadrul menţionatelor ipoteze, este important a ne raporta la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care prevede că hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Faţă de menţionata dispoziţie legală, se impune precizarea că Înalta Curte apreciază corecta aplicare şi interpretare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 674 – art. 676 C. proc. civ. ce reglementează tulburarea de posesie prin raportare la dispoziţiile art. 1846 alin. (2) C. civ., astfel cum rezultă din modul de redactare a deciziei atacate.
Din motivarea deciziei pronunţate în apel se constată că instanţa de apel a apreciat în mod just că obiectul dedus judecăţii constă în tulburarea de fapt având ca efect evidenta contrazicere a posesiunii, reclamanta urmărind restabilirea situaţiei de fapt anterioară tulburării.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză de pârâtă.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SNC Buzău, împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti nr. 20 din 31 ianuarie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3784/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3786/2008. Comercial → |
|---|
