ICCJ. Decizia nr. 3787/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3787/2008
Dosar nr. 4421/121/2007
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Galaţi, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC R.I. SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunţa, aceasta să fie obligată să-i asigure folosinţa spaţiului comercial în suprafaţă de 42 mp, situat în Galaţi, care face obiectul contractului de închiriere din 1 noiembrie 2003 şi să-i plătească suma de 10.628,44 lei, reprezentând daune rezultate din neexecutarea contractului pe intervalul 1 februarie – 31 mai 2007, precum şi cheltuielile de judecată.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi, prin sentinţa comercială nr. 2124, pronunţată la data de 4 octombrie 2007, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 15 ianuarie 2002, între societăţile litigante a intervenit un contract de asociere în participaţiune, ce a marcat începutul unor relaţii comerciale între acestea; că, mai târziu, au convenit să încheie un contract de închiriere pe o perioadă determinată, stabilind, totodată, şi o sumă cu titlu de chirie, dar, faţă de relaţia dintre reprezentantele celor două societăţi, suma ce a fost trecută cu titlu de chirie, precum şi menţiunea că a fost achitată, „au fost întocmite pur formal", iar, la dosarul cauzei, nu există vreun înscris care să ateste că suma ce reprezintă chirie a fost achitată în avans pentru întreaga durată ce a fost stipulată în cuprinsul contractului de închiriere şi că reclamanta nu a dovedit cu documente contabile demne de a reflecta o situaţie financiară a societăţii, veniturile realizate în perioada 1 februarie 2001 – 31 mai 2007.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului - motivat pe greşita soluţionare a capetelor de cerere, faţă de probele administrate – a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială, maritimă şi fluvială a Curţii de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 38/A, pronunţată la data de 11 aprilie 2008.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, în sensul că menţiunea achitării în avans a chiriei de către apelanta reclamantă a fost făcută pur formal, întrucât aceasta nu a făcut dovada cu acte că ar fi achitat în avans suma totală stabilită cu titlu de chirie pe toată perioada valabilităţii contractului de închiriere, neconformându-se cerinţelor art. 1169 C. civ., nici în ce priveşte dovedirea cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor - rapoartele fiscale ale caselor de marcat, ilizibile, de la filele din dosarul de apel nereflectând situaţia financiară reală a societăţii pentru a putea fi antrenată obligarea intimatei pârâte la plata acestora.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă SC S. SRL, invocând ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul admiterii apelului şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că Decizia atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 969 şi art. 1176 C. civ., având în vedere art. 4 din contractul de închiriere din1 noiembrie 2003 şi probele din care rezultă întinderea prejudiciului cauzat ca urmare a expulzării recurentei la data de 1 februarie 2007 din punctul de lucru închiriat încă din noiembrie 2003.
Recursul este fondat.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din contractul de închiriere din 1 noiembrie 2003, încheiat între reclamantă, în calitate de locator şi pârâtă, în calitate de locatar, rezultă că „plata chiriei s-a făcut în avans pentru întreaga perioadă de 4 ani de zile", iar, conform art. 5 alin. (1) lit. b), locatorul se obligă „să asigure folosinţa obiectului închirierii pe toată durata contractului".
Cum convenţia ce stipulează menţionatele dispoziţii este însuşită, în totalitate, de părţile contractante, fiind semnată de reprezentanţii lor legali şi recunoscută de partea căreia i se opune, respectiv de intimata pârâtă, care nu a tăgăduit-o, se constată că acest înscris sub semnătură privată are între părţi, potrivit art. 1176 C. civ., acelaşi efect ca şi actul autentic şi sub aspectul forţei probante şi că, prin soluţia pronunţată instanţa de apel a nesocotit principiul statornicit de art. 969 C. civ., în raport cu enunţatele dispoziţii contractuale ca şi dispoziţiile art. 1176 acelaşi cod, inducând prin aceasta incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este de observat că critica recurentei, fundamentată pe neacordarea daunelor solicitate prin cel de al doilea capăt al cererii introductive pentru neexecutarea contractului în perioada indicată, vizează modul în care instanţa de apel a administrat şi a interpretat probele încuviinţate în dovedirea prejudiciului astfel suferit şi nu mai poate fi valorificată pe calea recursului după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin art. 1 pct. 112 din OUG nr. 138/2000, deci anterior pronunţării deciziei atacate.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va modifica Decizia atacată, în sensul că va admite apelul reclamantei şi va schimba, în parte, sentinţa tribunalului, în sensul admiterii primului capăt de cerere, iar, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga intimata, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată pe care aceasta le-a efectuat în recurs, astfel cum a solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Galaţi, împotriva deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 38 din 11 aprilie 2008, modifică Decizia atacată, admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Galaţi nr. 2124 din 4 octombrie 2007, pe care o schimbă, în parte, în sensul că admite primul capăt de cerere şi dispune obligarea pârâtei să asigure reclamantei folosinţa spaţiului comercial în suprafaţă de 42 mp, situat în Galaţi, care face obiectul contractului de închiriere din 1 noiembrie 2003 şi să plătească acesteia cheltuielile de judecată în cuantum de 1.198 lei.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 603 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3786/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3788/2008. Comercial → |
|---|
