ICCJ. Decizia nr. 446/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 446/2008
Dosar nr. 5/42/2007
Şedinţa publică din 8 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte reclamanta SC E. Sa Băicoi a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea completă a lucrărilor de reparaţii capitale a autobenei în condiţiile stipulate de părţi pe baza comenzii şi procesului verbal de predare primire şi la plata sumei de 40.000 lei, reprezentând daune pentru perioada în care aceasta nu a putut fi utilizată.
Prin sentinţa civilă nr. 541 din 20 aprilie 2006, Judecătoria Vălenii de Munte a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Tribunalul Prahova, secţia comercială, soluţionând cauza în primă instanţă, prin sentinţa nr. 1477 din data de 24 octombrie 2006, a respins acţiunea formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că, la data de 3 aprilie 2003, între reclamantă şi pârâtă a intervenit o înţelegere conform procesului verbal încheiat la acea dată, prin care pârâta se angaja să efectueze reparaţii capitale la autobena proprietatea reclamantei. Cu toate că raportul de expertiză a opinat în sensul că reparaţia benei şi înlocuirea motorului nu ar fi suficiente, instanţa a dat eficienţă voinţei exprimată de părţi, prin care s-au stabilit în mod expres obligaţiile pârâtei. De asemenea, a fost respins capătul de cerere referitor la plata daunelor interese având în vedere lipsa prejudiciului creat reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia nr. 33 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul promovat.
Instanţa de apel a stabilit că tribunalul a interpretat legal înţelegerea părţilor şi a ţinut cont de concluziile expertizei de specialitate auto întocmită în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC E. SA Băicoi în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., fără a indica motivele de nelegalitate conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
În concret, reclamanta a arătat că din întreg materialul probator administrat la instanţa de fond, a rezultat cu evidenţă că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate prin nota de comandă nr. 208 din 15 aprilie 2003 şi procesul verbal nr. 207 din 15 aprilie 2003. Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că vehiculul se afla într-o stare aparentă de funcţionare. În ceea ce priveşte lipsa de folosinţă a autovehiculului susţine că există raport de cauzalitate între fapta culpabilă a pârâtei şi prejudiciul direct. Prejudiciul suferit a fost dovedit cu copii ale facturilor privind închirierea unui vehicul similar, respectiv suma de 38.242,82 lei.
Recursul este nefondat.
Din expunerea argumentelor evocate de recurentă în susţinerea criticilor aduse deciziei recurată, rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9 ) C. proc. civ.
Având în vedere că recursul este cale de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă, recurentei îi revenea obligaţia să arate motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază criticile formulate, întrucât în recurs se analizează doar legalitatea hotărârii.
Din acest punct de vedere criticile referitoare la interpretarea corectă a probelor existente la dosarul dosarul cauzei, dezvoltate de către recurentă prin cererea de recurs, nu pot face obiect al controlului de legalitate de către instanţa de recurs.
În consecinţă, în raport de susţinerile recurentei prin care se invocă netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei pronunţată de instanţa de apel urmează ca, potrivit art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E. SA BĂICOI împotriva deciziei nr. 33 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 445/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 447/2008. Comercial → |
|---|
