ICCJ. Decizia nr. 441/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.441/2008
Dosar nr. 30092/1/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Judecătoria Călăraşi, prin încheierea pronunţată, la data de 24 februarie 2004, a admis cererea formulată de B.C.R. SA, sucursala Călăraşi, prin executor bancar B.V., a încuviinţat începerea executării silite cerute de creditorul urmăritor B.C.R. SA, sucursala Călăraşi, pentru vânzarea bunurilor mobile situate în Călăraşi, proprietatea debitoarei SC S. SA Călăraşi, până la concurenţa sumei de 84.256.000.000 lei, reprezentând credit restant şi dobânzi restante, precum şi la plata cheltuielilor de executare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit sentinţei civile nr. 1267/2002 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă şi investită cu formulă executorie, debitoarea SC S. SA datorează 84.256.000.000 lei reprezentând credit şi dobânzi restante, pentru cares-a garantat cu bunurile mobile situate în Călăraşi str. Prelungirea Bucureşti, proprietatea debitoarei.
Împotriva încheierii a declarat apel debitoarea SC S. SA prin care a arătat că prin ordinul nr. 31 din 2 iulie 2002 asupra SC S. SA s-a instituit procedura administrării speciale şi a supravegherii financiare, pentru o perioadă de 3 ani, termen prelungit cu încă un an. În consecinţă, încuviinţarea şi desfăşurarea executării silite împotriva SC S. SA este nelegală, încălcându-se prevederile imperative ale OUG nr. 51/1998 republicată.
Prin Decizia comercială nr. 295 din 14 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de debitoarea SC S. SA, a schimbat în tot încheierea atacată în sensul că a respins cererea de încuviinţare a executării silite ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că nu există temei legal pentru suspendarea acţiunii, având în vedere abrogarea art. 16 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 137/2002 prin Legea nr. 149/2004. Prin adoptarea OUG nr. 40/2004 au fost instituite măsuri speciale de executare silită dispoziţiile acesteia aplicându-se prioritar faţă de cele de drept comun.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea în temeiul art. 3041 şi 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii Judecătoriei Călăraşi.
În susţinerea criticilor de nelegalitate, recurenta a arătat că este creditor ipotecar al debitoarei, având o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Pentru recuperarea acesteia legea dă dreptul părţii să îşi recupereze creanţa pe calea dreptului comun. Hotărârea curţii de apel îngrădeşte dreptul băncii de a-şi recupera creanţa şi a nesocotit dreptul acţionarilor de a-şi reîntregi patrimoniul. De asemenea, invocă nesocotirea dispoziţiilor art. 335 şi 339 C. proc. civ., în sensul că împotriva încheierii de admitere sau respingerea a executării silite, pot fi exercitate căi de atac numai de către creditor, debitorul putând introduce numai contestaţie la executare împotriva actelor de executare silită. Pe de altă parte, contestaţia la executarea silită este de competenţa instanţei de executare, respectiv Judecătoria Călăraşi, şi nu Curtea de Apel Bucureşti.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 septembrie 2005, Înalta Curte a suspendat judecata recursului promovat de creditoare în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995, având în vedere existenţa pe rolul instanţei a dosarului privind falimentul debitoarei SC S. SA. Această măsură a fost menţinută prin încheierile de şedinţă din data de 29 septembrie 2006 şi 11 mai 2007. Cauza a fost repusă pe rol la data de 8 februarie 2008.
Înalta Curte, cu privire la recursul promovat, constată că acesta a rămas fără obiect având în vedere următoarele considerente :
Pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia comercială, se află înregistrat dosarul nr. 324/Lj/2005, privind procedura insolvenţei debitoarei SC S. SA Călăraşi.
Prin înscrisul existent la dosarul de recurs, comunicat la dosarul instanţei de către Cabinet Individual al Practicianului F.C.A. (care a preluat drepturile şi obligaţiile profesionale ale SC V. SA Brăila), lichidatorul judiciar al debitoarei, a adus la cunoştinţa instanţei că B.C.R. şi-a recuperat integral creanţa, în cadrul dosarului de faliment, conform declaraţiei de creanţă şi înscrierii în tabelul creditorilor.
Aceste susţineri, au fost menţinute de către actualul lichidator judiciar al debitoarei, respectiv SC R.V.A. I.S. SPRL Bucureşti, prin concluziile orale formulate pe fondul cererii de recurs.
Mai mult, recurenta creditoare B.C.R., sucursala Călăraşi, a precizat prin cererea existentă la dosarul de recurs, că debitoarea SC S. SA nu mai deţine creanţe restante faţă de bancă.
Având în vedere aceste considerente şi în raport de înscrisurile doveditoare în susţinerea acestora, Înalta Curte constată că litigiul de faţă, având ca obiect recuperarea sumei de 84.256.000.000 lei, pe calea executării silite mobiliare a bunurilor debitoarei SC S. Călăraşi, a rămas fără obiect, urmând a fi respins conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea B.C.R., sucursala CĂLĂRAŞI, împotriva deciziei comerciale nr. 295 din 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 442/2008. Comercial → |
|---|
