ICCJ. Decizia nr. 444/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.444/2008
Dosar nr. 49036/3/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa comercială nr. 6006 pronunţată la data de 4 iulie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte cererile principale conexe formulate de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele C.S.S.L. şi SC S.L. SA, şi a dispus evacuarea pârâtei SC S.L. SA din spaţiul în suprafaţă de 295 mp situat în Bucureşti B-dul Constantin Brâncoveanu.
Capătul din cererea principală privind constatarea nulităţii contractului de comodat încheiat la data de 22 decembrie 2004 între cele două pârâte, a fost respins ca neîntemeiat.
Prin aceiaşi sentinţă, tribunalul comercial a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de cele două pârâte având ca obiect constatarea inexistenţei unui drept de proprietate al reclamantei asupra spaţiului din B-dul Constantin Brâncoveanu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept următoarele:
Între reclamanta şi pârâta C.S. s-a încheiat, la data de 27 martie 2002, un contract de închiriere privind spaţiul din B-dul Constantin Brâncoveanu ce urma să fie folosit de pârâtă în calitate de locatar pentru desfăşurarea unor activităţi sportive, termenul contractului fiind de 3 ani, respectiv până la 27 martie 2005.
Înainte de expirarea duratei contractului pârâta Clubul Sportiv S.L. a acordat pârâtei SC S.L. SA folosinţa gratuită a spaţiului, potrivit contractului de comodat încheiat la 22 decembrie 2004, pe o durată de 3 ani, deşi nu avea acordul reclamantei în acest sens.
Totodată, instanţa constată că, prin sentinţa comercială nr. 3089 din 28 iunie 2005 definitivă şi irevocabilă pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a dispus evacuarea pârâtei Clubul Sportiv, din spaţiul închiriat urmare încetării contractului de închiriere nr. 2764/2002 prin ajungerea la termen.
În raport de situaţia de fapt statuată, instanţa fondului a apreciat că dreptul de folosinţă al spaţiului dobândit de pârâta SC S.L. în baza contractului de comodat, derivat din drepturile locatarului principal, a încetat odată cu încetarea drepturilor locatarului principal astfel că se impune evacuarea pârâtei SC S.L. SA din spaţiul ocupat.
Cu privire la cererea reconvenţională a pârâtelor, instanţa constată că acestea nu au invocat în privinţa spaţiului un drept propriu pentru a discuta calitatea de proprietar a reclamantei, care pentru a încheia valabil un contract de închiriere nu trebuie să deţină spaţiul ca proprietară.
2. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâtele.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială pronunţată în cauză la data de 29 ianuarie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţi.
Răspunzând motivelor de apel, formulate de reclamanta, instanţa de control judiciar constată că cererea reclamantei privind constatarea nulităţii absolute a contractului de comodat încheiat de cele două pârâte, a fost în mod corect respinsă, neexistând un motiv de nulitate absolută, nici sub aspectul cauzei contractului şi nici sub aspectul calităţii de comodant al Clubului Sportiv.
Cu privire la apelul pârâtelor instanţa reţine că soluţia adoptată pe cererea reconvenţională a pârâtelor se circumscrie obiectului acesteia, iar susţinerea pârâtelor că instanţa s-a pronunţat asupra ceea ce nu s-a cerut apare ca nefondată.
3. Împotriva acestei decizii pârâte au declarat recurs comun, prin cererea înregistrată la 23 martie 2007, iar reclamanta, prin cererea de recurs din data de 23 martie 2007.
Recurentele pârâte au solicitat prin recursul lor, modificarea în totalitate a deciziei atacate, iar pe fond cauzei respingerea cererii de evacuare formulată de reclamantă ca inadmisibilă sau neîntemeiată, admiterea cererii reconvenţionale şi în consecinţă constatarea neexistenţei dreptului de proprietate ale reclamantei asupra spaţiului ce a făcut obiectul încheierii.
Recurentele pârâte au invocat ca motiv de nelegalitate art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; susţinând că prin hotărârea pronunţată au fost încălcate următoarele dispoziţii legale:
- art. 129 alin. C. proc. civ., prin validarea de către instanţa de apel a unei hotărâri prin care s-a depăşit cadrul procesual, acordându-se ceea ce nu s-a cerut, deoarece instanţa nu a fost investită cu constatarea încetării efectelor contractului de comodat;
- art. 111 C. proc. civ., în ce priveşte cererea reconvenţională care le obligă să îşi probeze doar interesul nu şi vreun drept propriu de proprietate asupra spaţiului, or interesul pârâtelor a fost dovedit;
- prin confirmarea soluţiei fondului instanţa de apel a nesocotit la rândul său dispoziţiile art. 1420 şi 1421 C. civ., dar şi excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâta Club Sportiv S.L., sub aspectul predării spaţiului în aşa fel încât să fie folosit potrivit destinaţiei pentru care a fost închiriat;
- instanţa de apel totodată confirmă o sentinţă care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în măsura în care nu au fost avute în vedere şi analizate argumentele folosite de pârâte în cererea reconvenţională, referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi lipsa interesului ei în formularea cererii, deoarece atâta vreme cât nu poate dovedi titlul cu care deţine spaţiul nu poate dovedi nici folosul practic urmărit prin promovarea acţiunii;
- actul invocat de reclamantă ca titlu de proprietate respectiv Ordinul nr. 26/1980 emis de fostul C.P.M. Bucureşti nu poate constitui un titlu;
- instanţa de apel a omis în mod nepermis să soluţioneze criticile privind admiterea greşită a cererii principale în condiţiile în care nu s-a individualizat corect şi complet spaţiu S.L.
Recurenta reclamantă SC C. SA a invocat prin recursul său în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluţionarea greşită a cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de comodat, prin nerecunoaşterea cauzei ilicite a comodatului, care a fost încheiat pentru a paraliza executarea silită a Clubului Sportiv;
4. Asupra recursurilor.
Recursul declarat de recurentele pârâte Club Sportiv S.L. Bucureşti şi S.L. SA este nefondat pentru considerentele ce urmează:
4.1. Instanţa fondului, aşa cum în mod just constată şi instanţa de control judiciar prin hotărâre adoptată s-a pronunţat in limine litis, respectiv asupra obiectului acţiunilor principale conexe şi asupra cererii reconvenţionale, aşa cum rezultă indubitabil din dispozitivul sentinţei.
Argumentele instanţei în sprijinul hotărârii adoptate, referitoare la încetarea efectelor contractului de comodat, nu semnifică o depăşire a investirii, ci reprezintă raţiunile instanţei din perspectiva examinării probelor administrate în fundamentarea soluţiei adoptate;
Altfel spus, instanţa nu s-a pronunţat ultra petita sau plus petita admiţând în parte acţiunea principală conexă sub aspectul evacuării pârâtei SC S.L. din spaţiu, soluţia adoptată vizând exclusiv obiectul cererii.
4.2. Critica privind soluţionarea cererii reconvenţionale formulată de pârâte, astfel cum este argumentată nu relevă nici un aspect de nelegalitate.
Instanţa a examinat cererea în raport de temeiul de drept invocat, art. 111 C. proc. civ., statuând că pârâtele nu au dovedit un interes legitim în solicitarea constatării inexistenţei dreptului de proprietatea reclamantei asupra spaţiului închiriat.
Chestiunea interesului constituie o chestiune de fapt, de atributul suveran al judecătorului fondului, care, în raport de toate circumstanţele cauzei este în drept să se pronunţe pe aceste aspecte.
Distinct de acestea, în raport de particularităţile speţei, dezlegarea dată de instanţe se fundamentează legal pe dispoziţiile care reglementează contractul de închiriere şi contractul de comodat.
Astfel, din perspectiva pârâtei SC S.L. SA aceasta, în calitate de comodatar dobândeşte numai folosinţa gratuită a bunului de la comodant, care nu trebuie să fie proprietarul bunului ci poate fi uzufructuar sau locator.
În cauză, comodantul, la rândul său, este un locator al bunului în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu reclamanta, astfel că faţă de modul în care s-au stabilit raporturile între părţi cu privire la folosinţa bunului, nu rezultă interesul celor două pârâte în constatarea inexistenţei dreptului de proprietate al reclamantei asupra spaţiului.
Prin contractul de închiriere al spaţiului încheiat de reclamantă cu pârâta Clubul Sportiv s-a transmis numai dreptul de folosinţă al bunului ca drept de creanţă şi nu un drept real care să pună în discuţie dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului, locatorul putând să nu fie proprietarul bunului pentru a încheia valabil un contract prin care cedează numai folosinţa acesteia.
4.3. Dispoziţiile art. 1420 şi 1421 C. civ., pretins încălcate, nu au incidenţă în cauza de faţă, deoarece ele reglementează obligaţiile locatorului într-un contract de închiriere cu privire la predarea lucrului închiriat şi starea acestuia.
În cauza de faţă, aceste chestiuni nu au fost deduse judecăţii, prin investirea instanţei cu astfel de cereri, iar contractul de închiriere nr. 2764/2002 încheiat între reclamantă şi pârâtă Clubul Sportiv S.L. a făcut obiectul unei alte judecăţi finalizate irevocabil prin sentinţa comercială nr. 3089 din 28 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti care a constatat încetarea efectelor sale între părţi ca urmare a împlinirii termenului locaţiunii şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiu.
În ce priveşte pe pârâta SC S.L. SA în cauza de faţă s-a solicitat evacuarea sa pentru lipsa de titlu, ca efect al încetării contractului de închiriere principal, astfel că invocarea dispoziţiilor art. 1420 – art. 1421 C. civ., de către aceasta este fără nici un temei de vreme ce nu a pretins nici un moment că a stabilit raporturi contractuale locative cu reclamanta, sublocaţiunea fiind o res inter alios acta, drepturile şi obligaţiile dintre locator şi locatarul principal rămânând neschimbate, în speţă operând încetarea contractului principal prin ajungerea la termen.
4.4. Critica de nemotivare a hotărârii fondului, nesancţionată de instanţă de apel, care a menţinut fără să precizeze motivele care au stat l baza soluţiei, nu subzistă.
Prima instanţă a motivat în fapt şi în drept, considerentele care au condus-o la adoptarea soluţiei, motivarea fiind clară şi explicită pe toate capetele de cerere, argumentele sale în sensul evacuării pârâtei societate comercială din spaţiu şi cele vizând respingerea cererii reconvenţionale, constituind implicit răspunsul la apărările pârâtelor constatate neîntemeiate, atât sub aspectul excepţiilor invocate de acestea, cât şi pe fondul cererii.
În sfârşit, excepţiile lipsei calităţii procesual active a reclamantei şi a lipsei de interes în promovarea acţiunilor, a primit o rezolvare corectă în cauză, reclamantul justificând îndreptăţirea şi interesul de a solicita evacuarea pârâtei SC S.L. SA din spaţiu pentru lipsă de titlu, drepturile locative ale pârâtei în calitate de subdobânditor a folosinţei spaţiului depinzând în totalitate de drepturile locatarului principal, drepturi care la data formulării acţiunii încetaseră potrivit celor statuate irevocabil printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat.
5. Recursul recurentei reclamante vizând respingerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de comodat încheiat de cele două pârâte, este de asemenea nefondată.
5.1. Încheierea contractului de comodat în formă autentică nu este o condiţie cerută advaliditatem de dispoziţiile art. 1560 şi urm. C. civ., care reglementează contractul de comodat.
5.2. Caracterul ilicit sau fals al cauzei unui contract este o chestiune de fapt, de apreciere suverană a judecătorului fondului şi prin urmare nu poate face obiectul contractului de legalitate pe calea recursului.
5.3. Argumentele recurentei în sprijinul criticilor formulate, referitoare la aprecierea probatoriilor administrate, vizează aspecte de netemeinicie şi nu relevă nici o nelegalitate în adoptarea soluţiei pronunţate de instanţă pe acest capăt de cerere.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de părţi ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele CLUB SPORTIV S.L. BUCUREŞTI şi SC S.L. SA BUCUREŞTI şi reclamanta SC C. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 43 din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 442/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 445/2008. Comercial → |
|---|
