ICCJ. Decizia nr. 473/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.473/2008
Dosar nr. 404/110/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 martie 2005, reclamanta SC C. SA Bacău a solicitat ca în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bacău să se constate că nu datorează acesteia suma de 104.619.994 lei.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională şi a solicitat obligarea reclamantei la 81.656.012 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru neexecutarea sentinţei civile nr. 325 din 21 aprilie 2000 şi taxă de sponsorizare.
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 9 din 15 ianuarie 2007, a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâta, a admis acţiunea principală şi a constatat că reclamanta nu datorează pârâtei suma de 104.619.994 lei şi a obligat-o pe aceasta la 922 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut cu privire la cererea reconvenţională că sentinţa nr. 325 din 21 aprilie 2000 astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 466 din 14 noiembrie 2000 prin care reclamanta SC C. SA a fost obligată la 25.295.098 lei taxă de concesiune aferentă anului 1998 şi penalităţi a fost executată în urma somaţiei nr. 487252 din 5 mai 2005.
Prin cererea reconvenţională pârâta reclamantă a pretins penalităţi pentru sume aferente trimestrului II, III şi IV ale anului 1999 care nu se referă la obiectul litigiului dedus judecăţii.
Referitor la cererea principală s-a constatat că reclamanta-pârâtă a plătit taxa de concesiune aferentă ultimelor trei trimestre ale anului 1999 şi deci debitul principal fiind achitat s-au stins şi accesoriile.
În ceea ce priveşte sponsorizarea prevăzută de art. 18.10 din contract, instanţa a apreciat-o ca fiind o stipulaţie pentru altul şi a fost făcută în favoarea F.C.M. Bacău pentru activităţi sportive, aşa încât nu reprezintă un raport obligaţional faţă de pârâta - reclamantă conform art. 969 – art. 970 C. civ.
Prin Decizia nr. 51 din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Bacău, a fost schimbată în tot sentinţa instanţei de fond în sensul că s-au admis în parte acţiunea principală şi cererea reconvenţională, s-a constatat că reclamanta datorează pârâtei suma de 4.549 lei reprezentând debite restante şi a fost obligată la plata acestei sume către pârâtă.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în raport de documentele de plată depuse de reclamantă, de dispoziţiile art. 182 din contractul nr. 3506/1998 şi de suplimentul la raportul de expertiză contabilă nu au fost stinse penalităţile aferente taxei de concesionare datorate pentru trimestrul II, III şi IV 1999.
Referitor la necompetenţa materială a instanţei de fond, s-a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., de obiectul cererii principale, acţiune în constatare, şi de dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., cu privire la cererea reconvenţională, tribunalul este instanţa competentă material în soluţionarea litigiului.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC C. SA Bacău a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea în parte a acestei hotărâri în sensul de a se constata că debitul său este de 3.101.875 lei Ron în loc de 4.549 lei Ron.
S-a susţinut că soluţia pronunţată de instanţa de apel privind suma datorată de aceasta cu titlu de penalităţi de 45.486.716 lei Rol, este în esenţă corectă, dar nu s-a avut în vedere că în suplimentul la raportul de expertiză contabilă reţinut de instanţă s-a menţionat că a achitat în plus ca taxă de concesionare suma de 14.479,62 Rol, fiind în cauză incidente prevederile art. 1143 şi 1144 C. civ., privind compensarea.
Prin întâmpinare, intimatul Municipiul Bacău prin primar a fost de acord cu admiterea recursului, în sensul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale privind obligarea reclamantei la plata penalităţilor calculate până la achitarea debitului de 25,.295.098 lei la care reclamanta a fost obligată anterior prin hotărâre judecătorească.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Criticile invocate de recurentă vizează rezolvarea unei probleme de drept, respectiv cea a compensării prevăzută de dispoziţiile art. 1143 şi 1144 C. civ.
Susţinerea recurentei că instanţa de apel trebuia să se pronunţe asupra compensării sumei datorate de 45.486.716 lei cu suma reţinută în suplimentul la raportul de expertiză contabilă ca fiind achitată în plus de 14.479,62 Rol nu poate fi reţinută pentru următoarele considerente:
Recurenta a invocat în cererea sa dispoziţiile art. 1143 C. civ., care se referă la compensaţia legală şi care operează dacă sunt îndeplinite anumite condiţii expres prevăzute de lege.
În speţă, ne aflăm în prezenţa unei compensaţii judecătoreşti, care spre deosebire de cea legală, nu operează de drept.
Cum în faţa instanţei de apel reclamanta nu a formulat o cerere expresă în acest sens, aceasta nu poate să invoce compensaţia judecătorească pentru prima dată în faţa instanţei de recurs.
Afirmaţia intimatei-pârâte din întâmpinare în sensul că este de acord cu admiterea recursului reclamantei dar pentru că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra penalităţilor calculate până la achitarea debitului, aşa cum a pretins în cererea reconvenţională, nu poate fi examinată în cadrul recursului promovat de reclamantă, cât timp nu a criticat soluţia instanţei de apel în cadrul unei cereri de recurs formulate sub acest aspect.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA BACĂU împotriva deciziei nr. 51 din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 458/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 50/2008. Comercial → |
|---|
