ICCJ. Decizia nr. 502/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 502/2008
Dosar nr. 25348/3/2005
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentinţa comercială nr. 782 din 02 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC S.M. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul a reţinut că, la data de 24 noiembrie 2004, a intervenit între reclamantă în calitate de promitentă cumpărătoare şi pârâtă în calitate de promitentă vânzătoare un antecontract de vânzare cumpărare nr. 396/2004 pentru terenul situat în comuna Voluntari, sat Pipera, jud. Ilfov, lotul ap 10 în suprafaţă de 489,2 mp, înscris în cf nr. 4234. Reclamanta a solicitat să se constate că a intervenit rezilierea acestuia antecontract, însă părţile nu au prevăzut o clauză penală care să instituie un pact comisoriu de natură a exclude pronunţarea rezilierii fără intervenţia instanţei de judecată, astfel încât acest capăt de cerere a fost apreciat ca neîntemeiat.
Se mai reţine că părţile au convenit că încheie contractul de vânzare cumpărare nu mai devreme de 30 aprilie 2005 şi numai cu condiţia încheierii unui contract de antrepriză cu M.T.S.L. pentru o construcţie edificată pe teren, contract care nu s-a mai încheiat. În raport de aceste elemente, judecătorul a apreciat că, fiind vorba despre un contract de vânzare cumpărare sub condiţie, referitoare la termenul de încheiere, nu mai devreme de 30 aprilie 2005 şi cu încheierea unui contract de antrepriză cu societatea amintită anterior, aspect nedovedit, nu se poate reţine neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei pârâtei de a se prezenta la notarul public pentru perfectarea contractului. Se mai reţine că pârâta şi-a exprimat intenţia de a încheia acest contract, fiind deci de acord să-şi execute obligaţia. Instanţa a înlăturat susţinerile reclamantei referitoare la imposibilitatea vânzării terenului ca urmare a existenţei unor sarcini, precum şi cea referitoare la refuzul pârâtei de a încheia contractul solicitând o renegociere a preţului.
Prin Decizia nr. 664 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, se respinge apelul declarat de reclamată împotriva sentinţei primei instanţe.
Pentru a pronunţa această soluţie, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, curtea de apel reţine că apelanta a solicitat instanţei de fond să constate rezilierea antecontractului de vânzare cumpărare, deşi nu exista o clauză contractuală în acest sens; în consecinţă în mod corect a reţinut instanţa de fond că în lipsa clauzei prin care să se instituie un pact comisoriu de natură a exclude posibilitatea pronunţării rezilierii fără intervenţia instanţei, acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Instanţa de control nu reţine apărarea apelantei cu privire la stabilirea unui termen după care poate fi încheiat contractul, şi sub condiţia încheierii contractului de execuţie de lucrări. Din modul de redactare al clauzei contractuale rezultă clar intenţia părţilor de a încheia contractul doar după data de 30 aprilie 2005. Este adevărat că părţile au prevăzut posibilitatea încheierii contractului în formă autentică şi înaintea acestei date, dar numai sub condiţia încheierii contractului de antrepriză cu M.T.S.L. Ori, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, apelanta nu a făcut dovada încheierii acestuia contract de antrepriză, astfel încât nu putea solicita şi obţine încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru teren anterior datei stabilite în antecontract. De altfel, în chiar corespondenţa emisă de apelantă se arată că nu a fost încheiat contractul de antrepriză până la data de 30 aprilie 2005.
Nu a putut fi reţinută nici apărarea apelantei în sensul că nu a fost posibilă încheierea contractului de antrepriză ca urmare a atitudinii intimatei. Apelanta invocă o asemenea situaţie, motivat de faptul că intimata ar fi încercat o renegociere a preţului contractului de antrepriză în contra clauzelor ferme din antecontract. Ori, din analiza acestui act nu rezultă că prin antecontractul de vânzare cumpărare ar fi fost negociate clauze referitoare la executarea construcţiei, cu atât mai puţin cu privire la preţul acestei lucrări. În consecinţă, aceste susţineri nu pot fi reţinute ca reprezentând o atitudine culpabilă a intimatei în neexecutarea obligaţiei ce îi revenea potrivit antecontractului. Pe de altă parte, din chiar actul depus de apelantă în calea de atac nu rezultă că intimata ar fi solicitat renegocierea contractului de antrepriză, în adresă fiind menţionat că intimata este de acord în principiu cu renegocierea acestuia, aşteptând modificările dorite de apelantă.
Curtea de apel mai reţine totodată că în lipsa dovedirii încheierii contractului de antrepriză, intimata nu avea obligaţia de a se prezenta la notar pentru perfectarea actului autentic anterior datei de 30 aprilie 2005, iar ulterior acestei date intimata şi-a exprimat disponibilitatea pentru încheierea contractului, cea care a refuzat fiind apelanta.
De asemenea, se mai reţine că intimata a făcut dovada faptului că terenul ca urma a fi vândut era liber de sarcini, neavând relevantă momentul în care a fost emis certificatul de sarcini în acest sens, câtă vreme la momentul în care, potrivit clauzelor antecontractului, contractul de vânzare cumpărare putea fi încheiat, terenul figura liber de sarcini. În ce priveşte parcele adiacente pentru care trebuiau intabulate servituţile de trecere auto şi pietonală, curtea mai reţine că acestea nu au făcut obiectul de negociere şi reglementare în antecontract, aceasta referindu-se strict la suprafaţa de teren ce urma a fi vândută.
Curtea de apel nu reţine susţinerea apelantei cu privire la aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor ari. 67 C. com., ca urmare a faptului că acest articol reglementează rezilierea de plin drept a contractului de vânzare cumpărare comercială; ori, actul încheiat este un antecontract de vânzare cumpărare, contract nenumit, fără o reglementare expresă, motiv pentru care se supune regulilor generale ce reglementează materia contractelor, iar nu regulilor derogatorii, speciale ce reglementează un contract numit în consecinţă, curtea apreciază că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 67 C. com.
În ce priveşte celelalte capete de cerere, privind pretenţii financiare, curtea de apel a constatat că în măsura în care primul capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat, nici aceste capete de cerere, strâns legate de primul nu pot fi admise, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică şi sub acest aspect.
În ce priveşte cheltuielile de judecată, curtea de apel reţine că intimata a solicitat obligarea apelantei la asemenea cheltuieli, fără însă a depune la dosar factura fiscală şi chitanţa de plată a onorariului de avocat, şi fără a face dovada unor alte cheltuieli în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzutăde art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate şi răspunzând printr-un considerent comun celor două motive de recurs, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Aşa cum a formulat şi a susţinut prin cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta a înţeles să invoce o reziliere de drept (a solicitat constatarea rezilierii iar nu ca instanţa să pronunţe rezilierea). Ori, acţiunea în rezoluţiunea / rezilierea judiciarăa antecontractului nu putea fi admisă atât timp cât promitentul vânzător şi-a manifestat expres disponibilitatea de a executa obligaţia iar promitentul - cumpărător, reclamant în cauză, a refuzat încheierea contractului.
Rezoluţiunea / rezilierea unui contract nu se pronunţă dacă partea execută sau se arată gata a executa obligaţiile sale pe parcursul procesului.
Reclamanta a refuzat încheierea contractului, fapt consemnat chiar în cadrul interogatoriului luat în fata primei instanţe.
Prin urmare, termenul de 30 aprilie 2005 nu era termen limită pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare. Reclamanta a refuzat încheierea contractului pentru că s-ar fi depăşit acest termen, considerat de aceasta drept esenţial.
Înainte de proces şi în timpul procesului intimata si-a arătat disponibilitatea de a onora obligaţia de a încheia contractul de vânzare - cumpărare. Intimata a dovedit că terenul este liber de orice sarcini neezitând impedimente legale la încheierea contractului în formă autentică.
În realitate, singura vinovată de neîncheierea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică este recurenta - reclamantă, care a refuzat în mod expres propunerea intimatei de a încheia acest contract până la cel mai târziu 26 iunie 2005, avansată în cadrul discuţiilor consemnate în procesul - verbal încheiat la data de 26 mai 2005.
Recurenta - reclamantă a refuzat încheierea contractului pe motiv că acesta trebuia încheiat înainte de 30 aprilie 2005. Refuzul recurentei - reclamante de a încheia contractul a fost consemnat în procesul - verbal din data de 26 mai 2005 cât şi în declaraţia autentificată sub nr. 2329/27 iunie 2005.
Înalta Curte mai reţine că nu se putea pronunţa o hotărâre prin care să se constate reziliere antecontractului de vânzare - cumpărare pentru simplul motiv că în acest antecontract nu exista un pact comisoriu care să dea dreptul unei rezilieri de drept.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că cererea este întemeiată pe art. 67 alin. (l) C. com., care consacră o rezoluţiune de drept specială în materia contractului de vânzare - cumpărare comercială.
În mod corect au reţinut instantele de fond şi de apel că textul invocat, art. 67 alin. (l) C. com., nu este aplicabil raportului de drept dedus judecăţii.
Obiectul judecăţii îl formează un antecontract de vânzare - cumpărare. art. 67 alin. (l) C. com., invocat de recurenta - reclamantă, care prevede un caz de rezoluţiune de drept, se află plasat în codul comercial în capitolul destinat contractului de vânzare - cumpărare (despre vânzare) - contract numit şi special.
Regulile speciale prevăzute pentru un contract numit nu sunt aplicabile contractelor nenumite. Acestora din urmă le sunt aplicabile regulile generale prevăzute pentru obligaţii, iar nu regulile speciale prevăzute pentru anume contracte.
Ori, antecontractul de vânzare - cumpărare este un contract nenumit, nu este supus regulilor speciale edictate pentru contractul de vânzare - cumpărare ci este supus regulilor generale în materie de obligaţii. Dispoziţia specială prevăzută de art. 67 alin. (1) C. com., este aplicabilă numai unui contract de vânzare - cumpărare iar nu şi în cazul unui antecontract.
Reclamanta recurentă avansează o teză juridică care încalcă regulile de interpretare şi aplicare a legii, deoarece reclamă în mod greşit aplicarea unei norme speciale în completarea celor generale. În realitate, este acceptat faptul că normele generale nu se completează cu cele speciale.
Textul de la art. 67 alin. (1) C. com., se referă în mod evident la un contract de vânzare-cumpărare deoarece vorbeşte despre predarea lucrului (obligaţie specifică contractului de vânzare-cumpărare iar nu unei promisiuni de vânzare).
Din toată interpretarea art. 67 C. com., rezultă că acest articol, care impune un caz de reziliere de drept în cazul vânzării comerciale, se aplică numai în cazul vânzărilor de mărfuri, iar nu în cazul vânzării unui imobil. De altfel, era de neînchipuit pentru legiuitorul codului comercial ca un imobil să facă obiectul unei vânzări de natură comercială. În plus, chiar trimiterea pe care recurenta o face la cuprinsul art. 1370 C. civ., trădează adevăratul domeniu al regulilor speciale la care face apel, respectiv vânzarea de bunuri mobile.
În plus, eventuala aplicare a art. 67 alin. (1) C. com., ar fi exclusă chiar de către regulile cuprinse în acesta. Pentru a fi aplicabil textul indicat este necesar ca atât prestaţia cât şi contraprestaţia, predarea lucrului şi plata preţului, să trebuiască a fi făcute, potrivit contractului, la aceeaşi dată. Ori de cât ori data prestaţiei şi a contraprestaţiei nu coincid nu s-ar putea ajunge la rezilierea de drept nestipulată.
Faţă de cele reţinute rezultă că instanţele de fond şi de apel au făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii la un act juridic căruia nu i-au schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic, aşa încât, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamanta SC S.M. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 664 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.M. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 664 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 50/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 503/2008. Comercial → |
|---|
