ICCJ. Decizia nr. 50/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 50/2008
Dosar nr. 13290/1/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iulie 2004, reclamanta SC C.I.M.P. Baia Mare SRL, Satu Nou de Jos, devenită prin succesiune cu titlu particular SC C. SRL Baia Mare, cheamă în judecată pe pârâţii SC A.S. SA Satulung, P.V. şi P.I. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare cumpărare din 23 februarie 2000 încheiat cu societatea pârâtă asupra activelor Punctul Piscicol A., constituit din luciul de apă în suprafaţă de 82,72 ha., amenajări piscicole (diguri) şi mijloacele fixe, constând în supraedificatele, construcţia sediului administrativ, locuinţa de serviciu, magazie furaje, staţie pompare, şopron utilaje agricole, gherete paznic, vestiar muncitori, magazie materiale carburanţi, grajd pentru animale, clădire septică, clădire WC exterior, instalaţia de pompare şi instalaţia electrică şi racordul la înaltă tensiune, să i se constituie un drept de superficie (folosinţă) asupra terenului aferent acestei pescării, Punct Piscicol A. şi a supraedificatelor, pe durata de existenţă a acestora, reclamanta obligându-se să dea teren în schimb foştilor proprietari, ori să-i despăgubească pentru folosinţa terenului, conform art. 41 din OUG nr. 102/2001 de modificare a legilor fondului funciar, să se dispună intabularea în CF a dreptului său de proprietate asupra menţionatelor active, Punctul Piscicol A., amenajările piscicole şi supraedificatele aferente, şi întabularea dreptului de superficie asupra terenului aferent, astfel cum se va identifica prin expertiza ce urmează a se întocmi; în subsidiar, în cazul în care pârâţii P.V. şi P.I. se opun, solicită despăgubiri, contravaloarea activelor şi a investiţiilor făcute, în valoare de 5,76 miliarde lei, valoare ce se va stabili cu exactitate prin expertiză, şi, totodată, instituirea în favoarea sa a dreptului de retenţie asupra acestor imobile până la plata integrală a acestor investiţii.
Prin sentinţa civilă nr. 372 din 25 martie 2005, Tribunalul Maramureş, secţia comercială, respinge acţiunea reclamantei, cu 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâţilor P.V. şi P.I., reţinând, în acest sens, că pârâţii persoane fizice au în proprietate doar 5,7100 ha. din totalul, arătat de reclamantă, de 82,72 ha., că, în cauză, nu au fost chemaţi în judecată şi ceilalţi titulari ai dreptului de proprietate a terenurilor până la suprafaţa menţionată de 82,72 ha., că reclamanta nu a identificat suprafeţele de teren cu numere topografice, că terenurile nu au fost identificate cu date de carte funciară nici după efectuarea expertizei topografice, astfel că nu a fost constituit cadrul procesual necesar pentru a se intra în cercetarea fondului cauzei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond este respins prin Decizia civilă nr. 205 din 7 iulie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii pârâţi persoane fizice, instanţa reţinând, pentru a decide astfel, că, deşi instanţa de fond a pus în discuţia reclamantei necesitatea precizării acţiunii şi a probării dreptului de proprietate invocat în litigiu în raport de conţinutul expertizei efectuate în cauză, aceasta nu a dat curs acestui imperativ, ci s-a mulţumit să-şi precizeze acţiunea prin completarea cu un nou capăt de cerere ce viza constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate dobândit asupra terenului în cauză de pârâţii P.V. şi P.I. şi alte terţe persoane neindicate, cerere disjunsă şi trimisă spre a fi înregistrată la Judecătoria Baia Mare, că în lipsa unei identificări a suprafeţelor de teren cu numere topografice de carte funciară şi a chemării în judecată a tuturor proprietarilor terenurilor de sub luciu de apă, în condiţiile în care pârâţii persoane fizice deţin în proprietate numai 5,7100 ha., prima instanţă nu putea analiza în substanţă, doar în cadrul procesual fixat de reclamantă, dacă aceasta a dobândit un drept de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare invocat, asupra anumitor supraedificii şi luciului de apă ce excede suprafeţei de teren deţinute de pârâţii persoane fizice, şi nici nu se putea constitui, în acest cadru şi limite, un atare drept, capete principale de cerere de soluţionarea cărora capătul de cerere formulat în subsidiar, privind despăgubiri şi recunoaşterea unui drept de retenţie asupra unor bunuri, este legat nemijlocit, analiza acestuia din urmă nefiind imperios necesar de vreme ce însuşi cadrul procesual şi limitele judecăţii fixate de reclamantă nu permiteau o analiză pe fond a întregii cauze; mai reţine instanţa de apel că prima instanţă s-a pronunţat asupra obiectului cererii deduse judecăţii nefiind încălcat principiul disponibilităţii procesului civil, precum şi că lipsa din dispozitiv a menţiunii temeiului respingerii acţiunii nu conduce la vicierea acestei hotărâri, menţiunea nefiind imperativ impusă de lege (art. 261 C. proc. civ.).
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs, solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre judecare pe fond instanţei competente.
În motivarea recursului său recurenta reclamantă, reluând relatarea situaţiei de fapt, critică instanţa de apel pentru a-şi fi motivat Decizia pe motive străine de natura pricinii, nereţinând că instanţa de fond a respins acţiunea pe o excepţie, neintrând în examinarea fondului, ca şi pentru greşita aplicare a legii, susţinând că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii şi, încălcând imperativul rolului activ, nu s-a preocupat să stabilească condiţiile în care li s-a reconstituit foştilor proprietari dreptul asupra unor suprafeţe de teren şi cum au fost acestea înstrăinate către pârâţii persoane fizice, pronunţând o decizie pe fondul cauzei fără a da posibilitate reclamantei recurente să răspundă la criticile formulate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimaţii pârâţi P.V. şi P.I. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, arătând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, acţiunea promovată de recurenta reclamantă fiind analizată de ambele instanţe sub toate aspectele, fiind administrată chiar proba cu expertiza topografică, dar în limita cadrului procesual creat de reclamanta care, în ciuda celor puse în vedere de instanţă, nu a înţeles să cheme în judecată pe toţi proprietarii terenului vizat, aceasta invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără însă a arăta care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că nu este întemeiată, şi, deci, urmează a fi respinsă, critica referitoare la motivarea deciziei recurate, instanţa criticată analizând toate motivele de apel invocate de reclamantă şi respingându-le motivat succint dar corect. În acest sens se reţine că instanţa de fond, aşa cum a confirmat şi instanţa de apel, a analizat cauza în fond, administrând probe, inclusiv proba cu expertiză, punând în discuţia părţilor concluziile raportului expertului şi punând în vedere reclamantei să-şi precizeze acţiunea (încheierea din 14 februarie 2005 a Tribunalului Maramureş), dispoziţie căreia reclamanta nu i s-a conformat, împrejurări faţă de care nu se poate reţine că sentinţa s-ar fi pronunţat pe excepţie, realitate stabilită corect de instanţa de control judiciar. Corect a reţinut şi motivat instanţa de apel, prin referire la dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., că în dispozitivul unei hotărâri nu se impune menţionarea temeiului respingerii acţiunii, lipsă care nu viciază hotărârea.
Instanţa de apel examinează şi respinge corect şi critica referitoare la necercetarea de către instanţa de fond a capătului subsidiar al acţiunii reclamantei, stabilind că analiza acestuia nu este posibilă de vreme ce însuşi cadrul procesual şi limitele judecăţii fixate de reclamantă, care nu a înţeles să-şi precizeze acţiunea, nu permiteau o analiză pe fond a întregii cauze.
Nu este fondat nici motivul de recurs încadrat de recurentă, fără a indica norma legală înfrântă de instanţa de apel, în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în limitele cărora reproşează instanţei încălcarea principiului disponibilităţii prin obligarea la chemarea în judecată a unor terţe persoane şi fixarea obiectului acţiunii, ca şi a rolului său activ prin lipsa de preocupare a instanţei în stabilirea condiţiilor în care s-a reconstituit dreptul foştilor proprietari asupra unor suprafeţe de teren şi cum au fost înstrăinate terenurile către pârâţii persoane fizice, aceste cereri fiind formulate direct în recurs şi depăşind limitele investirii instanţei prin cererea introductivă, ca şi motivele invocate în apel [(art. 294 alin. (1) C. proc. civ.)].
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel, care se constată a fi legală şi temeinică, urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta reclamantă, căzută în pretenţii, urmează a fi obligată să plătească intimaţilor P.V. şi P.I. suma de 878,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Baia Mare, succesoare cu titlu particular a SC C.I.M.P. Baia Mare împotriva deciziei nr. 205 din 7 iulie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta la plata sumei de 878,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii P.V. şi P.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 473/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 502/2008. Comercial → |
|---|
