ICCJ. Decizia nr. 503/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 503/2008
Dosar nr. 6313/2/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 14 decembrie 2004, SC H. SRL Câmpulung a sesizat Judecătoria Câmpulung Muscel cu contestaţia la executare împotriva actelor de executare efectuate de A.V.A.S. Bucureşti, în baza somaţiei nr. 13169/93 din 7 decembrie 2004.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că somaţia a fost emisă în baza unui protocol de transfer de creanţe nr. 25 din 25 februarie 2004, fără a i se comunica titlu executoriu care să justifice începerea executării silite în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor OG nr. 86/2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004 activitatea de executare silită pentru aceste creanţe a fost preluată de D.G.F.P. Argeş, această instituţie având calitate procesuală în toate cauzele aflate pe rolul instanţelor, iar la 14 iunie 2004, în baza competenţei conferite de OG nr. 86/2003 s-a încheiat un act de control, având ca obiect contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, act ce constituie titlu de creanţă fiscală, împotriva căruia societatea a formulat contestaţie conform art. 176 din OG nr. 92/1993, republicată, privind C. proCod Fiscal
A mai arătat contestatoarea că societatea a primit şi somaţia nr. 29 din 15 ianuarie 2003, pentru o creanţă reală de 59.919.481 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 472 din 4 martie 2005, Judecătoria Câmpulung Muscel a admis contestaţia formulată de contestatoarea SC H. SRL Câmpulung şi a anulat formele de executare silită întocmite de intimată pentru recuperarea creanţei de 9369,55 dolari S.U.A., privind pe debitoare.
Prin Decizia nr. 497/ R din 15 mai 2006, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis recursul declarat de intimata A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă competentă, reţinând că în cauză, aflându-ne în prezenţa unui litigiu prevăzut de art. 45 din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 149/2001 şi modificată prin OUG nr. 23/2004, competenţa materială aparţine curţii de apel, nu tribunalului, iar având în vedere sediul pârâtului din punct de vedere teritorial, competenţa revine Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 198 din 14 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia la executare a somaţiei nr. 13169/93 din 7 decembrie 2004, formulată de debitoarea SC H. SRL, în contradictoriu cu intimata creditoare A.V.A.S. Bucureşti.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că acestor debite nu li se aplică regulile referitoare la executarea silită propriu-zisă, ci un cadru juridic mai complex cu reguli referitoare la competenţă şi la modul în care poate fi contestată executarea.
Prin Protocolul nr. 25 din 25 februarie 2004 a fost preluată creanţa aferentă debitoarei SC H. SRL Câmpulung în cuantum de 307.302.642 lei, consolidată în valoare de 9.339,55 dolari S.U.A.; debitoarea a achitat o mică parte din suma datorată, în prezent având de achitat către A.V.A.S. o creanţă de 9.339,14 dolari S.U.A.
În fine, instanţa a reţinut că faţă de aceste împrejurări şi cum în activitatea de recuperare a creanţelor bugetare restante, comunicarea titlului executoriu către debitori la momentul declanşării executării silite nu este obligatorie, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile admiterii contestaţiei.
Împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel a declarat recurs debitoarea SC H. SRL Câmpulung, formulând următoarele motive de recurs:
- hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe;
- hotărârea pronunţată este nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ce priveşte primul motiv de recurs, recurenta arată că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei instanţei civile, instanţa competentă fiind cea de la sediul debitorului, iar privind cel de-al doilea motiv de recurs, susţine în esenţă că prima instanţă face confuzie în privinţa creanţelor preluate de D.G.F.P. Argeş, potrivit dispoziţiilor OG nr. 86/2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004 şi cele rămase în sarcina A.V.A.S.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Art. 45 OUG nr. 51/1998 reglementează competenţa de soluţionare a oricăror cereri privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., această competenţă aparţinând curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, or, în cauza, contestaţia este îndreptată împotriva executării silite pornite de A.V.A.S. privind creanţe ce reprezintă contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, prin urmare, creanţe bugetare în baza OUG nr. 95/2003 şi nu active bancare, astfel încât soluţionarea acestei contestaţii excede competenţei speciale reglementate de art. 45 din OUG nr. 51/1998, fiind de competenţa instanţei de drept comun, care potrivit dispoziţiilor art. 399 şi următoarele C. proc. civ., este instanţa de executare, în speţă, Judecătoria Câmpulung Muscel.
Drept urmare, se constată că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a procedat la soluţionarea contestaţiei la executare formulată de debitoarea SC H. SRL pronunţând sentinţa recurată şi reţinându-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocate de recurentă, potrivit cărora hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, se va casa sentinţa astfel pronunţată şi se va trimite cauza spre soluţionare instanţei competente, respectiv Judecătoriei Câmpulung Muscel.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs, se reţine că acesta a rămas fără obiect, urmare casării hotărârii, astfel cum s-a arătat mai sus şi nu mai poate fi analizat.
În consecinţă, se va admite recursul debitoarei împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza la Judecătoria Câmpulung Muscel, judeţul Argeş, spre competenţă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea SC H. SRL Câmpulung împotriva sentinţei nr. 198 din 14 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, spre competenţă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 502/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 51/2008. Comercial → |
|---|
