ICCJ. Decizia nr. 536/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 536/2008
Dosar nr. 38589/2/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În urma declinării competenţei dispusă prin sentinţa nr. 1314/27 mai 2004 a Tribunalului Prahova, secţia comercială, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 929 din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 4634 din 14 noiembrie 2005, a admis în parte acţiunea reclamantei SC C. SA Buşteni iar pârâta A.V.A.S. Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 3.813.845.365 ROL reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea imobilelor P.C. şi C.A. din Buşteni foştilor proprietari.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respins capătul de cerere din acţiunea reclamantei privind plata contravalorii imobilelor C. şi V. reţinându-se prescris dreptul la acţiune, şi a fost respinsă acţiunea formulată de Asociaţia C. Buşteni – P.A.S., cu aceleaşi petite, reţinându-se lipsa calităţii procesuale pasive.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că cele patru imobile, Vila P.C., Vila C., Vila V. şi C.A., făceau parte din patrimoniul reclamantei şi în temeiul unor hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost retrocedate foştilor proprietari, aşa încât reclamanta este îndreptăţită la repararea prejudiciului suferit în temeiul dispoziţiilor art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 cu referire la art. 324 din OUG nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998.
În raport de data promovării acţiunii şi data retrocedării efective a imobilelor instanţa a apreciat ca prescris dreptul la acţiune pentru Vilele C. şi V., iar pentru C.A. s-au acordat despăgubiri pentru 455 mp. teren (doar această suprafaţă din cei 946 mp. s-a retrocedat) precum şi pentru 480 mp. teren pe care este edificată vila P.C., reclamanta nedovedind că şi construcţia edificată pe acest teren, formată din parter şi etaj, îi aparţine, în cauza ce a avut ca obiect retrocedarea către foştii proprietari intervenind în proces un terţ, SC T.T. SRL, care a pretins că a efectuat îmbunătăţiri şi reparaţii la construcţie.
Prin încheierea din 17 ianuarie 2005 a instanţei de fond s-a reţinut că Asociaţia P.A.S. C. Buşteni nu are calitate procesuală activă, ea întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 344 din Legea nr. 99/1999 şi nu pe cele ale art. 29 din Legea nr. 137/2002.
Apelurile declarate de reclamanta SC C. SA şi A.V.A.S. Bucureşti împotriva acestei sentinţe au fost admise prin Decizia comercială nr. 193 din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, soluţia de fond fiind schimbată în parte în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 6.075,73 lei drept echivalent al imobilului P.C. compus din teren şi construcţie şi C.A., fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru reclamanta apelantă instanţa a primit critica privind neacordarea despăgubirilor şi pentru construcţia P.C. reţinând că SC T.T. SRL era doar titulara unui contract de locaţie de gestiune şi a reclamat doar contravaloarea îmbunătăţirilor aduse construcţiei în procesul de revendicare al foştilor proprietari, construcţia făcând parte din patrimoniul reclamantei în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990.
Cât priveşte vilele C. şi V. instanţa a reţinut că a operat prescripţia dreptului la acţiune şi că doar vila V. a format obiectul criticilor în apel.
În legătură cu valoarea la care reclamanta este îndreptăţită a fi despăgubită instanţa de apel a reţinut că trebuie avută în vedere valoarea imobilelor din evidenţele contabile ale reclamantei, actualizate.
Cum însă reclamanta nu şi-a reevaluat imobilizările corporale din patrimoniul său în temeiul HG nr. 500/1994, HG nr. 983/1998 şi HG nr. 403/2000, i-au fost acordate reclamantei, prin admiterea apelului pârâtei, doar valoarea contabilă a celor două imobile P.C. (teren, construcţie) şi C.A. (teren) în sumă de 6.075,73 lei.
Nemulţumite de această decizie reclamanta SC C. SA şi pârâta A.V.A.S. au declarat recursuri solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În recursul său reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică soluţia din apel sub aspectul soluţionării excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la Vila V., cursul acestei prescripţii începând să curgă din momentul predării efective a imobilului foştilor proprietari (11 aprilie 2001) şi nu momentul la care hotărârea de retrocedare a rămas irevocabilă.
De altfel, cursul acestei prescripţii a fost suspendat prin îndeplinirea concilierii prevăzută în art. 7201 C. proc. civ.
Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta reclamantă critică valoarea despăgubirii stabilită de instanţa de apel, apreciind că în mod greşit i s-a acordat valoarea de inventar din 1994 şi nu valoarea de circulaţie care corespunde valorii reale a pagubei suferite, nici măcar valoarea de inventar reactualizată.
În recursul său pârâta A.V.A.S. critică, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Decizia din apel pentru greşita aplicare a legii privind prescripţia extinctivă, instanţa înlăturând nejustificat termenul de prescripţie de o lună reglementat în art. 39 din Legea nr. 137/2002 şi aplicându-l pe cel de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Ambele recurente au depus la dosar întâmpinări în recursul părţii adverse, solicitând respingerea respectivului recurs.
Recursul reclamantei este întemeiat pentru următoarele considerente.
Din actele dosarului de apel rezultă că reclamanta a înţeles să atace atât hotărârea de fond cât şi încheierea din 21 martie 2005 prin care a fost rezolvată, în sensul admiterii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru Vilele C. şi V.
Deşi în dezvoltarea criticilor reclamanta nu şi-a mai făcut apărări decât în legătură cu Vila V., instanţa de apel se pronunţă în final doar cu privire la apelul declarat împotriva sentinţei, nu şi împotriva încheierii interlocutorii din 21 martie 2005, reţinând în considerente că apelul vizează doar prescripţia dreptului la acţiune cu privire la Vila V.
Cercetarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune se impunea şi în temeiul dispoziţiilor art. 295 alin. (1) teza finală C. proc. civ., ea fiind o excepţie de ordine publică, în legătură cu ambele imobile, cu atât mai mult cu cât fusese apelată şi încheierea din 21 martie 2005.
Instanţa de apel s-a limitat doar la susţinerile părţilor şi nu şi în raport de actele ataşate în dosarul iniţial de fond (dosar nr. 2538/2004 al Tribunalului Prahova) acţiunii introductive la instanţă, acte din care rezultă că Vila C., în care a funcţionat sediul societăţii reclamante, a fost predată efectiv foştilor proprietari la 16 iulie 2003 dată la care s-au predat cheile şi s-au verificat contoarele cu consumurile pentru utilităţi.
La 17 septembrie 1999, conform menţiunilor în completare, reclamanta şi-a rezervat retenţia acestui imobil până la achitarea investiţiilor făcute în imobil.
În raport de data predării efective 16 iulie 2003 şi de data promovării acţiunii 13 aprilie 2004, Curtea apreciază că instanţele greşit au considerat prescris dreptul la acţiune al reclamantei cu privire la acest imobil.
Cât priveşte vila V., Curtea nu poate primi criticile recurentei privind suspendarea cursului prescripţiei prin realizarea procedurii prealabile de conciliere, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., sub acest aspect instanţele făcând o corectă aplicare a legii, respectiv a normelor procedurale, ce reglementează procedura concilierii ca o procedură extrajudiciară şi a dispoziţiilor art. 17 din Decretul nr. 167/1958.
De asemenea, Curtea apreciază, ca întemeiată, şi cea de-a doua critică privind motivarea contradictorie a deciziei recurate în legătură cu valoarea despăgubirilor.
Deşi în apel instanţa a suplimentat expertiza şi a solicitat expertului să reactualizeze valoarea contabilă în raport de actele normative în vigoare, iar expertul a îndeplinit doar parţial acest obiectiv, argumentând atât în expertiză cât şi în răspunsul la obiecţiuni de ce nu poate răspunde complet, se impunea şi evaluarea activelor din inventar făcută de un evaluator, instanţa a acordat, fără temei legal, valoarea de inventar neactualizată, nici măcar în raport de rata inflaţiei, calculată la momentul predării efective a bunurilor.
Procedând astfel, instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală fapt ce atrage admiterea recursului reclamantei în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ. şi casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului aceleeaşi părţi, urmând ca instanţa, prin suplimentarea probatoriului să stabilească cuantumul corect al despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru cele trei imobile, mai puţin vila V., în raport de valoarea de inventar, actualizată.
Cât priveşte recursul pârâtei A.V.A.S., Curtea îl apreciază, ca nefondat, întrucât, aşa cum corect au reţinut şi instanţele, acţiunea de faţă este o acţiune postprivatizare, supusă regimului de drept comun sub aspectul prescripţiei, şi nu o acţiune în valorificarea unui drept născut în procesul de accelerare şi finalizare a privatizării.
În consecinţă, recursul pârâtei este apreciat, ca nefondat, urmând a fi respins, iar recursul reclamantei admis, Decizia din apel urmând a fi casată iar cauza trimisă spre rejudecarea apelului acestei părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Buşteni împotriva deciziei nr. 193 din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 193 din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 534/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 538/2008. Comercial → |
|---|
