ICCJ. Decizia nr. 533/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 533/2008
Dosar nr. 1306/32/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 mai 2006, reclamanta SC T. Bacău cheamă în judecată pe pârâţii B.V. şi SC B.P.C. SRL Bacău solicitând instanţei să fie obligaţi pârâţii la ridicarea extinderii efectuate la construcţia situată în Bacău, str. Republicii sau, în subsidiar, să fie autorizată reclamanta să ridice pe cheltuiala pârâţilor extinderea menţionată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 735 din 17 iulie 2006, Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, admite acţiunea reclamantei, obligă pârâta la ridicarea extinderii efectuate la construcţia situată în Bacău, str. Republicii sau, în situaţia neîndeplinirii obligaţiei de către pârâtă, autorizează reclamanta să ridice pe cheltuiala pârâţilor construcţia, extindere menţionată, cu 80.050 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâţilor, în solidar.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că prin ridicarea construcţiei în litigiu se aduc grave prejudicii reclamantei prin obturarea vederii la stradă a construcţiei proprietatea reclamantei, situaţie în care activitatea comercială a acesteia are de suferit, precum şi că extinderea în litigiu s-a realizat fără autorizaţie de construire, neeliberată din lipsa documentaţiei prevăzute imperativ de Legea nr. 50/1991, situaţie care a determinat emiterea dispoziţiei de demolare nr. 3247 din 3 septembrie 2004.
Prin Decizia civilă nr. 6 din 18 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite apelul promovat de apelanţii pârâţi împotriva sentinţei primei instanţe pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acţiunea, ca nefondată, reţinând, în acest sens, că instanţa de fond a soluţionat cauza prin prisma altor temeiuri de drept decât cele invocate de reclamantă, că dispoziţiile legale invocate de reclamantă, respectiv art. 44 din Constituţie, art. 480, art. 588, art. 591, art. 611 şi art. 630 C. civ., nu justifică acţiunea, că textele Codului civil care reglementează servitutea de vedere, sens în care ar putea fi îndreptate susţinerile reclamantei privind obturarea vederii prin extinderea de către pârâţii apelanţi a construcţiei lor, nu au incidenţă în cauză, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a precizat în ce fel îi este „obturată vederea" şi care este prejudiciul său, susţinerile reclamantei privind situaţia de fapt şi incidenţa temeiurilor de drept invocate nefiind, deci, dovedite.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului pârâţilor, cu cheltuieli de judecată, criticând instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 611 C. civ. şi pentru nemotivarea soluţiei referitoare la neincidenţa în cauză a dispoziţiilor respective.
Prin întâmpinările depuse la dosar intimaţii pârâţi solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi păstrarea ca legală şi temeinică a deciziei recurate, instanţa de apel stabilind corect că temeiul de drept reţinut de instanţa de fond a fost neîntemeiat şi că nici unul din textele invocate nu justifică acţiunea reclamantei.
La termenul de dezbatere în fond a recursului instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale, excepţie de ordine publică potrivit art. 159 C. proc. civ., care, cu aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi analizată cu prioritate.
În concepţia codului comercial român, potrivit art. 3, în principal, faptele juridice sunt calificate ca fiind comerciale în raport de natura lor obiectivă, iar potrivit art. 4, se reţine criteriul subiectiv de calificare a faptelor juridice ca fiind comerciale numai în ipoteza în care contractele şi obligaţiile comerciantului nu sunt de natură civilă, sau dacă nu rezultă contrariul din însuşi actul.
Or, în speţă, litigiul nu se referă la acte obiective de comerţ intervenite anterior între părţile litigante, iar din temeiul de drept invocat de recurenta reclamantă şi în cererea introductivă şi în recurs, respectiv dispoziţiile art. 611 C. civ., rezultă caracterul esenţialmente civil al litigiului de faţă, soluţionarea acestuia fiind, deci, de competenţa instanţelor civile.
Astfel fiind, Curtea urmează a admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale şi, pe cale de consecinţă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) şi (6) C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de reclamantă şi a casa Decizia instanţei de apel şi sentinţa instanţei de fond, trimiţând cauza spre rejudecare, în fond, instanţei competente potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv Judecătoriei Bacău.
Cu prilejul rejudecării în fond a pricinii instanţa va examina dacă în cauză sunt sau nu incidente dispoziţiile art. 611 C. civ., invocate de reclamanta recurentă şi, dând eficienţă prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., va administra toate probele ce se impun în vederea soluţionării corecte a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale.
Admite recursul declarat de reclamanta SC T. Bacău.
Casează Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi, sentinţa civilă nr. 735 din 17 iulie 2006 a Tribunalului Bacău şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă Judecătoriei Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 532/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 534/2008. Comercial → |
|---|
