ICCJ. Decizia nr. 540/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 540/2008
Dosar nr. 9887/105/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 374 din 15 martie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia comercială, a fost admisă acţiunea reclamantei P.R.G., prin mandatar P.B.C. iar pârâta SC A. SA Bucureşti a fost obligată la 64.405,99 RON (echivalentul a 18.253,08 euro) reprezentând daune şi 601,57 euro (plătibili în lei, 2.303 RON) dobândă legală, despăgubiri ce i se cuveneau în temeiul contractului de asigurare facultativă seria AR nr. 0616414 pentru avarierea autoturismului P.C. în accidentul produs la 10 iulie 2007.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 127 din 18 iunie 2007, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Instanţa de apel nu a primit criticile apelantei în legătură cu expertiza efectuată în cauză pentru determinarea prejudiciului reţinând că, deşi expertul nu a răspuns punctual la obiective, din concluziile expertizei rezultă că s-au evaluat toate despăgubirile şis-au îndeplinit toate obiectivele stabilite în sarcina sa, inclusiv la obiecţiuni.
Atât expertul judiciar cât şi cel extrajudiciar au concluzionat că autoturismul nu se mai poate repara, suferind o daună totală.
Cât priveşte expertiza contabilă instanţa a reţinut că expertul nu a făcut decât să detalieze modul de calcul al dobânzii pentru plata cu întârziere a părţii din despăgubire deja achitată, aşa încât nu se poate susţine că şi-a depăşit mandatul.
Nemulţumite de această decizie atât reclamanta cât şi pârâta au formulat recursuri solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta critică neacordarea în apel a cheltuielilor de judecată solicitate în această fază procesuală, instanţa de apel încălcând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
În recursul său pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică soluţia bazată pe o expertiză incorectă, ce nu a avut în vedere că prejudiciul nu este real şi cert.
De asemenea, instanţa şi-a argumentat soluţia pe expertiza efectuată cu depăşirea limitelor obiectivelor stabilite de instanţă, concluzionând că pârâta datorează pe lângă 601,57 euro dobândă legală şi 189,08 euro diferenţă dintre valorile virate parţial şi cursul de schimb la care s-au virat sumele plătite parţial.
De altfel, pentru suma de 189,08 euro solicitată de reclamantă la 14 martie 2007 recurenta înţelege să invoce excepţia prematurităţii, pentru această sumă nefiind îndeplinită procedura concilierii.
În final, recurenta pârâtă solicită admiterea recursului şi întoarcerea executării în temeiul dispoziţiilor art. 4042 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta reclamantă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului pârâtei.
Recursul reclamantei urmează a fi respins ca fiind rămas fără obiect.
Din actele dosarului de apel rezultă că reclamanta a investit instanţa la 13 iulie 2007 cu o cerere în completarea deciziei recurate pentru acordarea cheltuielilor de judecată din apel.
Prin Decizia nr. 162 din 3 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă cererea şi s-a dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 127 din 18 iunie 2007, recurată în cauza de faţă, în sensul că apelanta SC A. SA a fost obligată la 3.000 lei cheltuieli de judecată către P.G.R.
În raport de situaţia ivită pe parcursul soluţionării recursului, Curtea urmează a constata că recursul reclamantei a rămas fără obiect, motiv pentru care îl va respinge.
Recursul pârâtei SC A. SA Bucureşti este nefondat, pentru următoarele considerente.
Recurenta şi-a întemeiat recursul formulat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar criticile dezvoltate nu privesc greşita aplicare şi interpretare a legii decât sub aspectul prematurităţii cererii pentru 189,08 euro, restul criticilor vizând interpretarea şi aprecierea expertizei, aspecte ce nu mai pot fi invocate şi analizate în recurs după abrogarea dispoziţiilor art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ.
Cât priveşte prematuritatea acţiunii reclamantei pentru 189,08 euro pretinşi de aceasta prin cererea precizatoare din 14 martie 2007, data când s-a şi judecat fondul, Curtea constată că această critică este invocată pentru prima dată în recurs, omisso medio, ceea ce este inadmisibil.
Apelul acestei părţi a vizat în exclusivitate maniera în care expertul şi-a îndeplinit mandatul şi interpretarea expertizei, nicidecum prematuritatea acţiunii pentru cei 189,08 euro solicitaţi de reclamantă prin precizarea câtimii despăgubirilor, formulată după efectuarea expertizei.
În consecinţă, cum acest aspect de nelegalitate nu a format obiectul analizei şi în apel, şi cum aspectul invocat nu este un motiv de ordine publică, el nu poate fi invocat pentru prima dată în recurs, aşa încât, Curtea va respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.R.G. împotriva deciziei nr. 127 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca fiind rămas fără obiect.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A. SA Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 538/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 541/2008. Comercial → |
|---|
