ICCJ. Decizia nr. 679/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 679/2008
Dosar nr. 1336/177/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria ALEŞD, judeţul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 114 din 22 februarie 2007, a admis excepţia privind necompetenţa materială a instanţei invocată de intimata A.V.A.S. Bucureşti şi în consecinţă a dispus declinarea contestaţiei la executare formulată de contestatoarea M.A. domiciliată în Aleşd judeţul Bihor în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. Bucureşti, B.C.R., sucursala Aleşd şi B.T. Agenţia Aleşd în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
S-a apreciat că pricina supusă judecăţii are drept cauză un credit neperformant preluat la datoria publică, fapt care atrage aplicarea dispoziţiilor speciale cuprinse în art. 44 – art. 45 din OUG nr. 51/1998, iar în privinţa competenţei de soluţionare a cauzei, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele preluate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, sunt de competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul, sau după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 106 din 29 mai 2007, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea M.A. în contradictoriu cu intimata-creditoare A.V.A.S. Bucureşti şi terţii popriţi B.C.R., sucursala Aleşd, B.T., sucursala Oradea, C.E.C. – Agenţia Aleşd şi C.J.P. Bihor, în sensul că a anulat poprirea înfiinţată de A.V.A.S. prin Ordinul nr. 1543/2006 împotriva contestatoarei M.A. în baza contractului de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996 şi a contractului de cauţiune din 25 aprilie 1996. De asemenea, a fost respinsă cererea privind întoarcerea executării silite şi obligată intimata creditoare la plata sumei de 193,00 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoare.
În fundamentarea acestei soluţii, a fost examinată cu prioritate excepţia prematurităţii acţiunii, care a fost găsită neîntemeiată şi respinsă, determinat de împrejurarea că dispoziţiile art. 46 din OUG nr. 51/1998 nu impun îndeplinirea unei proceduri prealabile în sensul dispoziţiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
S-a reţinut în principal că intimata A.V.A.S. deţine un titlu executoriu împotriva contestatoarei, constituit în condiţiile speciale reglementate prin dispoziţiile art. 39 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, republicată cu modificările şi completările ulterioare, constând în contractul de cauţiune încheiat în 25 aprilie 1996 prin care contestatoarea a garantat creditul în sumă de 15.000.000 lei (Rol) acordat debitorului M.D. de către creditoarea B.A., filiala Aleşd în baza contractului de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996, cu scadenţă finală la data de 30 decembrie 1996.
Potrivit art. 405 alin. (1) C. proc. civ., „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel", alin. (2) al aceluiaşi articol, stabilind că „Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită", rezultă că la data încheierii contractului de cesiune de creanţă nr. 128/929038 din 16 decembrie 1999, nu intervenise prescripţia dreptului de a se solicita executarea silită, termenul de 3 ani prevăzut de art. 405 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se împlini la data de 30 decembrie 1999.
De la data încheierii contractului de cesiune, creanţei preluate de A.V.A.S. i-au devenit aplicabile dispoziţiile OUG nr. 51/1998, potrivit cu care termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de către A.V.A.S. este de 7 ani [(art. 13 alin. (5)].
Acest termen special de 7 ani a început să curgă de la data scadenţei contractului de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996, respectiv de la 30 decembrie 1996 şi s-a împlinit în cursul anului 2003 (30 decembrie 2003).
Au fost respinse apărările pârâtei A.V.A.S. privind începerea curgerii termenului de prescripţie de 7 ani de la data încheierii contractului de cesiune de creanţă.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 106 din 29 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercial, a promovat recurs creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 raportat la art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se evocă că instanţa de fond a fost într-o gravă eroare, interpretând în mod evident greşit înscrisurile aflate la dosarul cauzei, existând un singur contract de credit acordat de Banca Agricolă debitorului M.D. iar termenul special de 7 ani, prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 a început să curgă din data de 6 decembrie 1999.
Intimata contestatoare M.A. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul creditoarei A.V.A.S., pentru următoarele considerente.
Printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, determinată în esenţă de împrejurarea că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) şi art. 17 din Decretul nr. 167/1968, întrucât prin notele de constatare înregistrate la B.A. sub numerele 1407 din 24 iunie 1998, 313 din 1 martie 1999 şi 449 din 16 aprilie 1999, debitorul M.D. ar fi recunoscut creanţa datorată. În realitate debitorul principal M.D. a recunoscut că a beneficiat de un credit în sumă de 10.000.000 lei pentru cultura cartofului, conform Legii nr. 20/1996, credit ridicat în baza contractului nr. 5 din 25 mai 1991.
Acest credit a fost garantat cu contractul de gaj fără deposedare pe cultura cartofului în valoare de 10.000.000 lei şi contract de cauţiune a numitei M.A. cu bunuri mobiliare în valoare de 5.450.000 lei. Contractul de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996 încheiat între B.A. şi M.D., având ca obiect creditul în sumă maximă de 15.000.000 lei vizează o altă creanţă decât cea descrisă anterior.
Este adevărat că la data încheierii contractului de cesiune de creanţă nr. 128/923051 din 6 decembrie 1999 creanţa preluată de A.V.A.S. intră sub incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 51/1998, care în art. 13 alin. (5) prevede că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu este de 7 ani. Însă acest termen de 7 ani începe să curgă de la data scadenţei contractului de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996, respectiv de la 30 decembrie 1996 şi s-a împlinit la data de 30 decembrie 2003. Nu poate fi primită apărarea creditoarei A.V.A.S. conform căreia dreptul de a cere executarea silită s-a născut la momentul încheierii contractului de cesiune de creanţă nr. 128/92305 din 6 decembrie 1999.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 106 din 29 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici-o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 106 din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 678/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 683/2008. Comercial → |
|---|
