ICCJ. Decizia nr. 683/2008. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 683/2008

Dosar nr. 2031/63/2006

Şedinţa publică din 21 februarie 2008

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată, la data de 6 decembrie 2006, reclamanta SC CRASER SA Almaj, prin lichidator judiciar SC N.I. SRL a chemat în judecată pârâta SC S.O. SRL Bistret solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la restituirea unei instalaţii de irigat prin picurare şi o centrală termică, ori contravaloarea acestor bunuri, de 1.980.000 lei şi respectiv 435.000 Ron şi totodată să despăgubească pe creditori pentru nepredarea acestor bunuri cu suma de 143.530 Ron, susţinând în fapt că, urmare a executării silite desfăşurate de către D.G.F.P. Dolj şi notificării bunurilor imobile ale debitoarei, pârâta a intrat şi în posesia celor două bunuri a căror restituire se cere.

La data de 13 martie 2007, SC I.B. şi I.R.J. au formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei solicitând admiterea acţiunii ce face obiectul cauzei.

Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 1934 din 24 aprilie 2007, a anulat, ca netimbrate, atât cererea introductivă cât şi cererea de intervenţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fonda reţinut că art. 77 din Legea nr. 85/2006 prevede scutirea de plata taxelor de timbru doar pentru acţiunile introduse de către lichidatorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, inclusiv pentru recuperarea creanţelor.

Fiind o dispoziţie legală de excepţie nu poate fi interpretată decât restrictiv. S-a mai arătat că nu se poate aprecia că orice acţiune formulată de lichidatorul judiciar este scutită de plata taxei de timbru, aşa cum se prevedea anterior în cuprinsul art. 58 din Legea nr. 64/1995.

Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta care a invocat nelegalitatea hotărârii atacate şi a susţinut că potrivit art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006, lichidatorul este obligat să formuleze cereri pentru încasarea creanţelor debitorului şi totodată, să promoveze acţiunile necesare aducerii la masa credală a bunurilor falitei.

Intimata SC S.O. SRL Bistret prin întâmpinarea formulată a ridicat excepţia inadmisibilităţii apelului, deoarece reclamanta nu a uzat de calea specială de atac prevăzută de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 pentru reexaminarea măsurii referitoare la obligaţiile fiscale.

Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 183 din 11 septembrie 2007, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că nu se justifică susţinerea privind inadmisibilitatea apelului întrucât măsura de determinare a taxei de timbru are un caracter preparatoriu, astfel încât indiferent dacă s-a promovat sau nu o cerere de reexaminare, poate fi atacată odată cu fondul, conform dispoziţiilor art. 282 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Pe fond, s-a reţinut că, art. 58 din Legea nr. 64/1995, a prevăzut scutirea administratorului judiciar de plata taxelor de timbru doar în cazul promovării acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor şi scutirea lichidatorului judiciar pentru toate acţiunile şi cererile promovate.

Modificarea acestor dispoziţii, prin adoptarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 a extins sfera scutirilor de plata taxei de timbru la toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor legii privind procedura insolvenţei, inclusiv pentru recuperarea creanţelor.

Ca urmare, scutirea de plata taxelor de timbru are caracter general, în sensul că priveşte toate acţiunile promovate de către administratorul judiciar sau lichidator, indiferent împotriva cui sunt îndreptate şi indiferent care este felul sau natura cererii formulate, astfel încât nici una din aceste acţiuni nu poate fi anulată ca netimbrată.

Împotriva soluţiei instanţei de apel a declarat recurs, pârâta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ.

Astfel, se susţine că instanţa de apel a reţinut în mod eronat, interpretând greşit legea, ca măsură de determinare a cuantumului taxelor de timbru are un caracter preparatoriu, în realitate încheierea pronunţată la data de 3 aprilie 2007 având caracter interlocutoriu fiind adoptată ca măsură decisivă pentru soarta procesului, fapt ce i-a conferit şi calitatea de a anticipa Decizia finală.

În acest sens împotriva acestei încheieri se poate exercita numai reexaminarea în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 147/1997.

Recurenta mai arată că hotărârea pronunţată a avut la bază dispoziţii legale abrogate mai precis a art. 282 alin. (3), având în vedere că odată cu apariţia Legii nr. 219/2005 apelul făcut împotriva hotărârilor nu se mai socoteşte ca fiind făcut şi împotriva încheierilor premergătoare indiferent că sunt preparatorii sau intelocutorii.

Se mai susţine că s-a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 întrucât, aplicând raţionamente de interpretare diferite unor situaţii similare, instanţa de apel ajunge la concluzia greşită că a fost extinsă şi nu restrânsă, sfera de aplicare a scutirilor la plata taxei de timbru pentru acţiunile introduse de lichidatorul judiciar.

Instanţa de apel în considerentele deciziei pronunţate arată că menţine soluţia de anulare, ca netimbrată, a cererii de intervenţie, în condiţiile în care intervenientele nu au pronunţat apel împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, existând o contrarietate între dispozitiv şi considerente.

Recursul este nefondat.

Potrivit Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat odată cu introducerea cererii de chemare în judecată.

În situaţia în care nu s-a procedat astfel, instanţa are obligaţia comunicării cuantumului taxei de timbru şi acordării unui termen în vederea achitării acestuia.

Încheierea de şedinţă prin care s-a dispus asupra taxei de timbru are caracter preparatoriu aşa cum a stabilit şi instanţa de apel întrucât măsura luată nu este rezultatul unor dezbateri contradictorii a părţilor asupra aspectelor de fapt şi de drept ale instanţei.

Este adevărat că partea nemulţumită asupra cuantumului taxei de timbru poate formula cerere de reexaminare în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 numai că potrivit art. 282 alin. (1) şi art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în primă instanţă sunt supuse apelului, iar alin. (2) stabileşte expres că „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii".

În speţă în realitate sunt în discuţie modul de interpretare a dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Spre deosebire de dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 64/1995 care au prevăzut scutirea administratorului judiciar de plata taxelor de timbru doar în cazul promovării acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de către debitor şi scutirea lichidatorului judiciar pentru toate acţiunilor şi cererile promovate, prin adoptarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 a extins sfera de plată a taxei de timbru la toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau lichidator" în aplicarea dispoziţiilor legii privind procedura insolvenţei, inclusiv pentru recuperarea creanţelor.

Din economia textului precitat, rezultă fără putinţă de tăgadă, că scutirea de plata taxelor de timbru are caracter general, în sensul că priveşte toate acţiunile promovate de administratorul judiciar sau lichidator, indiferent împotriva cui sunt îndreptate şi indiferent care este felul sau natura cererii formulate astfel încât nici una dintre aceste acţiuni nu poate fi anulată ca netimbrată.

Critica referitoare la modul de interpretare a sintagmei „introduse în aplicarea prezentei legi" nu poate fi interpretată ca o restricţie cu privire la sfera de aplicare a scutirii prevăzute de art. 77 din Legea nr. 85/2006, în condiţiile în care dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 85/2006, ce reglementează principalele atribuţii ale administratorului judiciar nu au caracter restrictiv ci exemplificativ.

Contradicţia dintre considerentele hotărârii şi dispoziţia cu privire la cererile de intervenţie nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă expres la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, şi privesc intervenientele care nu au promovat calea de atac.

În aceste condiţii nefiind îndeplinită nici o cerinţă de modificare sau casare a hotărârii pronunţate de instanţa de apel, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC S.O. SRL Bistret împotriva deciziei nr. 183 din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 683/2008. Comercial