ICCJ. Decizia nr. 591/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 591/2008
Dosar nr. 639/32/2007
Şedinţa publică din 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare înregistrată sub nr. 2450/ COM din 5 mai 2006, reclamanta SC G.C. SA, a chemat în judecată pârâta SC R.C. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 184823,51 Ron, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate.
Reclamanta a precizat, în susţinerea acţiunii, că a încheiat cu pârâta, la data de 29 martie 2004, un contract de antrepriză, lucrări având ca obiect „extindere restaurant H.C." că în baza contractului pârâta s-a obligat să achite contravaloarea lucrărilor lunar, după recepţia stadiului fizic al lucrărilor executate, în termen de 5 zile de la primirea facturii.
Deşi, lucrările au fost efectuate conform prevederilor contractuale, pârâta nu şi-a executat obligaţia de plată, înregistrând un debit în sumă de 179.116,77 Ron.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională şi a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.668.385.644 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi la daune.
Pârâta a susţinut că reclamanta nu a respectat obligaţiile contractuale, neexecutând lucrările în termenul stabilit, că în contract nu s-a prevăzut o clauză cu privire la penalitatea de graţie, că hotărârile nu au fost executate corespunzător de către reclamantă, astfel că aceasta trebuie obligată la plata sumei de 166.838,56 Ron, cu titlu de penalităţi de întârziere.
La data de 8 septembrie 2006 instanţa a admis cererea de conexare a dosarului nr. 3927/ COM din 15 august 2006.
În cererea conexă, reclamanta SC G.C. SA a chemat în judecată pârâta SC R.C. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 924.090,30 Ron cu titlu de penalităţi de întârziere aferente, neachitate în termen.
Reclamanta, a susţinut că în baza contractului încheiat cu pârâta a exercitat lucrările prevăzute în contract, însă aceasta a achitat preţul cu o întârziere de până la 600 zile, perturbând activitatea economico-financiară a reclamantei.
În dovedirea cererilor, părţile au depus înscrisuri şi s-a efectuat o expertiză contabilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului:
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 3630/ COM din 14 decembrie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantei-pârâte, obligând pârâta-reclamantă SC G.C. SA să plătească acesteia suma de 80.900,19 Ron cu titlu de preţ, actualizată conform cu indicele de inflaţie şi suma de 6055,09 Ron cheltuieli de judecată.
S-a respins, ca nefondată, acţiunea conexă formulată de reclamanta-pârâtă SC G.C. SA, în contradictoriu de pârâta-reclamantă SC R.C. SA.
S-a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC R.C. SA, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC G.C. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 25 august 2003, părţile au încheiat contractul de antrepriză nr. 984 în baza căruia reclamanta-pârâtă în calitate de antreprenor s-a obligat să execute pârâtei, în calitate de beneficiar lucrarea de extindere restaurant H.C.P.N., durata de execuţie a contractului fiind de 7 luni.
La data de 29 martie 2004, părţile au încheiat un nou contract pentru aceeaşi lucrare în care s-a prevăzut o durată de execuţie de 75 zile, cu începere de la 1 aprilie 2004.
Deşi în ambele contracte s-a prevăzut în sarcina beneficiarului obligaţia de a face plata lunar, după recepţia stadiului fizic al lucrărilor executate, respectiv în termen de 5 zile de la primirea facturii, pârâta reclamantă nu şi-a îndeplinit această obligaţie contractuală.
Astfel, din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că la data formulării acţiunii, pârâta datora reclamantei suma de 160.275,37 Ron, această sumă reprezentând contravaloarea facturilor emise de reclamantă, pentru lucrările executate şi recepţionate de pârâtă.
Întrucât întârzierea în plată a produs reclamantei un prejudiciu echivalent cu rata inflaţiei, raportat la scadenţa obligaţiei de plată, pârâta datorează reclamantei suma de 20.327,78 Ron, conform precizărilor expertului contabil.
Cum însă, ulterior întocmirii raportului de expertiză, pârâta confirmă încasarea de la reclamantă a sumei de 100.000 Ron, instanţa a constatat că obligaţia de plată a pârâtei pentru neachitarea integrală în termen, a facturilor emise de reclamantă este de 80.603,15 Ron.
În ce priveşte suma de 4281,12 Ron achitată de reclamantă la 7 februarie 2003, cu titlu de garanţie, instanţa constată că obligaţia de restituire a acestei sume a devenit scadentă de la 26 mai 2005. Astfel, conform art. 19 alin. (2) din contract, „restituirea garanţiei se face după terminarea şi recepţionarea lucrărilor". Or, la data de 26 mai 2005 prin încheierea procesului verbal şi semnarea acestuia, ambele părţi confirmă terminarea şi recepţia lucrărilor.
Aşa fiind, s-au înlăturat constatările expertului care a aplicat, indicele inflaţiei începând cu martie 2003, la această dată obligaţia de restituire nefiind scadentă.
Cum în cazul judecării cauzei, respectiv la 15 noiembrie 2006, pârâta a virat reclamantei suma de 4.281,12 Ron, reprezentând garanţia, instanţa a constatat că obligaţia de plată a pârâtei poate fi dispusă, numai pentru suma reprezentând valoarea actualizată conform indicelui de inflaţie, respectiv suma de 297,04 Ron.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta SC G.C. SA, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere.
Ulterior, apelanta a precizat că, solicită doar obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Analizând motivele de apel şi actele dosarului:
Curtea, prin Decizia nr. 81 din 22 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 639/32/2007, a admis apelul, schimbând în parte sentinţa civilă, în ceea ce priveşte acţiunea conexă, formulată de SC G.C. SA suma de 997.816,9 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi 18.478 lei cheltuieli de judecată, la instanţa de fond.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut următoarele.
Instanţa de fond a respins greşit capătul de cerere privind penalităţile de întârziere reţinând culpa comună a părţilor în desfăşurarea activităţii şi îndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Or, din lucrările dosarului nu se poate reţine culpa reclamantei-apelante, relevantă fiind expertiza efectuată în cauză, din care rezultă că beneficiarul avea obligaţia de a pune la dispoziţia constructorului întregul material până la 1 aprilie 2004, ori predarea materialelor s-a făcut în aprilie – iunie 2004; iulie – noiembrie 2004, deci chiar după expirarea termenului de execuţie.
În termen legal, a declarat recurs pârâta SC R.C. SA, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor susţinând în esenţă că instanţa, de apel admiţând apelul a acordat apelantei mai mult decât s-a cerut că Decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că a interpretat greşit contractul încheiat de părţi, ca urmare a aplicării greşite a regulilor de interpretare a actelor juridice, prescrise de art. 977 şi următoarel.
Recursul este fondat, Decizia atacată fiind afectată de nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în ipoteza, extra petita, care se referă la situaţia în care instanţa încălcând principiul disponibilităţii, acordă ceea ce nu s-a cerut.
Verificând, acţiunea introdusă de SC G.C. SA şi lucrările cauzei rezultă că, recurenta în calitate de pârâtă a fost chemată în judecată pentru plata sumei de 184.823,51 Ron reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate şi nu şi penalităţi de întârziere.
Nici ulterior, nu a făcut o modificare de acţiune în condiţiile 132 C. proc. civ., prin care să fi cerut obligarea la penalităţile respective.
La fond prin încheierea din 1 septembrie 2006 s-a dispus la cererea intimatei-pârâte, recurenta de faţă, efectuarea unei expertize contabile cu următorul obiectiv: „stabilirea dacă pârâta mai are de achitat sume de bani reclamantei şi cuantumul acestora urmare executării contractului de antrepriză încheiat de părţi şi dacă pârâta a întârziat la plată şi anterior termenului de execuţiei a contractului.
Ulterior părţile au formulat noi obiecţiuni, reclamanta-intimată, cerând să se calculeze şi penalităţi de întârziere.
Cum reclamanta-pârâtă, a fost lipsă la judecarea în fond a cauzei, când ar fi putut formula şi cererea de obligare la penalităţi, urmează a se considera în considerarea principiului disponibilităţii că în apel, s-a încălcat acest principiu, prin acordarea în apel a ceea ce nu s-a solicitat la fond, fiindcă astfel, pârâta-reclamantă a fost lipsită de un grad de jurisdicţie.
Aşa fiind, urmează a se reţine, ca întemeiată, critica formulată în baza art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Cum analizarea acestei critici este prioritară şi faţă de soluţia ce se va pronunţa, urmează a nu se mai analiza celelalte critici.
Aşa fiind, pentru cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa Decizia, modificând-o în sensul respingerii apelului şi a menţinerii sentinţei instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R.C. SA Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 81 din 22 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia recurată, respinge apelul reclamantei ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 582/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 674/2008. Comercial → |
|---|
