ICCJ. Decizia nr. 771/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 771/2008
Dosar nr. 8516/105/2006
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La data d 29 septembrie 2006, reclamanta SC R. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Sinaia, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate că pârâta a reziliat abuziv contractul nr. 1885/2005 şi să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 lei, reprezentând daune cauzate în urma rezilierii abuzive a contractului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 22 mai 2005, părţile au încheiat contractul nr. 1885/2005 având ca obiect realizarea de către reclamantă în clitate de antreprenor a secţiei de acoperiri metalice de suprafaţă, compusă din lucrări de construcţie pentru societatea privată în calitate de beneficiar.
A mai precizat reclamanta că la realizarea obiectivului au participat 4 societăţi în regim de subantrepriză şi alte societăţi ca furnizori ai antreprenorului general, la care se adaugă beneficiarul cu lucrările de executat în regie prprie, pentru care şi-a asumat responsabilitatea realizăii.
Tot în acţiune s-a menţionat că începerea, precum şi executarea propriu-zisă a contractului au fost mult întârziate datorită unor aspecte multiple care nu îi sunt imputabile, cum ar fi obţinerea de către benficiar cu întârziere a spaţiului alocat investiţiei, obţinerea de către beneficiar cu mare întârziere a autorizaţiei de construcţie, accidente tehnice, neexecutarea de către pârâtă în termen a obligaţiilor ce îi reveneau conform anexei 3 din contract. A subliniat reclamanta că până la data rezilierii unilaterale, pârâta nu a reclamat explicit întârzieri privind finalizarea lucrărilor contractului sau deficienţe de orice fel în realizarea obiectivului, însă în urma unor adrese reciproce, prin care de fiecare dată reclamanta şi-a arătat buna-credinţă şi dorinţa de a duce la bun sfârşit contractul dar, pârâta, la data de 8 decembrie 2005, prin notificarea nr. 159/2005 a înştiinţat-o de încetarea contractului începând cu data de 9 decembrie 2006.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa comercială nr. 1830 din 17 noiembrie 2006, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL, a constatat că pârâta SC M. SA a reziliat abuziv contractul de antrepriză generală nr. 1885/2005 şi a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor interese, cu obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 19,3 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 22 februarie 2005, părţile au încheiat contractul de antrepriză generală nr. 1885/2005, având ca obiect realizarea de căte reclamantă a secţiei de acoperiri metalice, suprafaţă compusă din echipamente şi instalaţii specifice cât şi lucrările de construcţii menţionate în anexa 2. În contractul părţilor s-a prevăzut la art. 8.1 lit. f) că acesta încetează de drept atunci când una din părţi încalcă în mod repetat prevederile contractului, după ce a fost notificată că o nouă încălcare atrage după sine încetarea contractului.
Totodată, s-a stipulat în art. 8.3 că prezentul contract nu va putea fi denunţat unilateral sub sancţiunea plăţii de daune interne.
A mai arătat instanţa de fond că, aşa cum a fost formulată în contract, clauza citată mai sus se încadrează în categoria pactelor comisorii de gradul III care pentru a opera este necesar ca partea ce nu şi-a îndeplinit obligaţia să fi fost pusă în întârziere, în formele prevăzute de lege, ştiut fiind că, simpla ajungere la termen a obligaţiei neexecutate nu este suficientă pentru a pune pe debitor în întârziere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel SC M. SA SINAIA, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în totalitate a sentinţei civile nr. 1830 din 17 noiembrie 2006, iar pe cale de excepţie, repingerea acţiunii ca prematur introdusă, iar pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare şi administrarea de probatorii, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Primul motiv de apel se referă la excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, având în vedere că este vorba de o acţiune în pretenţii, deci evaluabilă în bani, de natură comercială, fiind aplicabile dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., privind obligativitatea îndeplinirii concilierii directe anterior formulării cererii de cheare în judecată, iar instanţa de fond nu a cenzurat acest aspect. Pentru a eluda dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., însă instanţa trebuia să dea încadrarea corectă acţiunii, indiferent de temeiul legal pe care reclamanta l-a reţinut ca temei de drept.
Al doilea motiv de apel se referă la fondul cauzei, susţinând apelanta că avea la rândul său pretenţii împotriva societăţii reclamante, însă nu a avut posibilitatea să facă întâmpinare şi cerere reconvenţională, deoarece, la primul termen de judecată, deşi se afla la dosar o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, instanţa a considerat suficiente actele prezentate numai de către una din părţi, pentru a constata că s-a realizat abuziv contractul de antrepriză nr. 1885/2005.
Se mai arată că instanţa de fond a reţinut că notificările transmise nu sunt în conformitate cu dispoziţiile contractuale. Ori, în conformitate cu art. 8.2 lit. f) şi art. 8.5 din contract, SC M. SA a procedat la notificarea reclamantei prin notificarea nr. 11634 din 21 noiembrie 2005 şi notificarea nr. 12455 din 8 decembrie 2005 şi nu cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond în sentinţa pronunţată.
Mai arată apelanta că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea dispoziţiilor procedurale, iar pe fond, lipsită de temei legal, deoarece aceasta nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, nu a administrat probatorii la judecarea în fond a cauzei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia 51 din 28 martie 2007, a admis apelul formulat de pârâta SC M. SA împotriva sentinţei nr. 1830 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu SC R. SRL.
Schimbă în parte sentinţa atacată în sensul că admite excepţia prematurităţii formulării cererii privind acordarea daunelor interese şi respinge acest capăt de cerere ca prematur introdus (inadmisibil).
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, privind constatarea rezilierii abuzive a contractului nr. 1185/2005, că primul capăt de cerere nu are caracterul „unei cereri evaluabile în bani", în sensul dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., astfel că pentru această solicitare nu se impunea efectuarea procedurii prealabile.
Însă, cererea privind acordarea daunelor interese în cunatum de 200.000 lei este o acţiune în pretenţii, evaluabilă în bani, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., se impunea ca înainte de introducerea cererii de chemare în judecatăm reclamanta să fi încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta SC R. SRL BUCUREŞTI, criticând-o pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. C. proc. civ. şi pentru nelegalitate dată cu aplicarea greşită a legii motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt, criticile recurentei privesc greşita obligare la plata sumei de 5.186,52 lei (RON) cu care a fost dată în debit, ca fiind taxă de timbru pentru capătul doi din acţiune privind obligarea pârâtei la plata de daune-interese de 200.000 lei pronunţând o hotărâre neteiminică şi nelegală.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, desfiinţarea în parte a deciziei din apel, în privinţa măsurii de dare în debit, precum şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziei.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod greşit a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL are caracterul unei acţiuni în constatare având ca temei de drept art. 111 C. proc. civ., menţinut de recurentă, solicitând ca instanţa să constate că pârâta SC M. SA „a reziliat abuziv contractul nr. 1885/2005 „iar în subsidiar a solicitat abligarea la 200.000 lei daune interese ca urmare a prejudiciului cerut.
Criticile formulate de recurentă sunt întemeiate prin aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., prin admiterea excepţiei prematurităţii formulării cererii privind acordarea daunelor interese şi respingerea acestui capăt de cerere ca prematur introdus.
Având în vedere că reclamanta a investit instanţa cu o cerere în constatare prevăzută de art. 111 C. proc. civ. şi că pentru această solicitare nu se impunea efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., nici pentru al doilea capăt de cerere privind daunele interese nu se impunea procedura concilierii prealabile pe principiul „accesorium sequitur principalem".
Aşa fiind, sub acest aspect, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SRL.
Casează Decizia nr. 51 din 28 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 769/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 776/2008. Comercial → |
|---|
