ICCJ. Decizia nr. 776/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 776/2008
Dosar nr. 18504/3/2005
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La data de 17 mai 2005, reclamanta SC E.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., obligarea la plata sumei de 16.256.188.491 lei, cu titlu de daune-interese pentru nerespectarea obligaţiei de conservare a lucrului vândut în sarcina vânzătorului pârât, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii a arătat că, la data de 21 iulie 2000, între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni reprezentând 69,97 % din capitalul social subscris al societăţii M. SA Constanţa.
Prin art. 3.1 din contract, s-a prevăzut transferul dreptului de proprietate la data plăţii avansului, inclusiv a penalităţilor datorate F.P.S, dacă este cazul. Plata parţială a avansului s-a făcut cu ordinul de plată nr. 27 din 21 iulie 2000, urmând ca achitarea diferenţei de avans să se facă în termen de 60 zile de la data semnării contractului.
La data de 25 iulie 2000, prin sentinţa civilă nr. 1951, Tribunalul Constanţa dispune suspendarea executării contractului, hotărâre desfiinţată prin Decizia civilă nr. 19/ COM din 18 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, care trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La data de 31 octombrie 2001, Tribunalul Constanţa, prin Decizia civilă nr. 2759/COM/2001, respinge, ca nefondată, acţiunea în considerarea căreia se dispusese suspendarea executării contractului, situaţie în care C. SRL solicită Sucursalei R.S.E. Constanţa A.P.A.P.S., luarea unor măsuri urgente de repunere în executare a contractului şi decalarea termenelor de plată.
La data de 15 februarie 2002, A.P.A.P.S. Constanţa solicită şi obţine anularea transferului dreptului de proprietate prin radierea înscrierii şi înregistrarea A.V.A.S. ca proprietar al dreptului de acţiuni, motivat de faptul că D.B.F. nu a eliberat până în prezent niciun document de confirmare a plăţii.
La data de 22 aprilie 2002 se emite confirmarea de plată a avansului şi, în consecinţă, prin extras de cont din această dată, R. SA confirmă proprietatea C. SRL asupra pachetului de acţiuni.
A mai arătat că imediat după încheierea contractului, cumpărătorul a atras în repetate rânduri asupra administrării defectuoase a patrimoniului societăţii M. SA însă A.V.A.S. nu a manifestat diligenţă în ceea ce piveşte administrarea societăţii, menţinând în funcţie pe administratorul unic, inginer D.R. ales prin hotărârea A.G.A. din 29 decembrie 1999, ulterior, din 03 aprilie 2001, administrarea societăţii fiind încredinţată unui consiliu prezidat de acelaşi inginer D.R.
În această perioadă datoriile societăţii către C.A.S. şi D.G.M.S.S. au crescut cu suma de 23.233.083.452 ROL, prin culpa pârâtei care nu a luat măsurile legale pentru conservarea bunului vândut până în momentul predării efective creând o pagubă reclamantei în valoare de 16.256.188.491 lei (69,97 % din suma de 23.233.083.452 lei).
În drept a invocat dispoziţiile art. 1074, 1082 – art. 1083 şi 1324 C. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 9197 din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 18504/3/2005 (2769/2005), s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC P.H. SRL.
S-a admis cererea formulată de reclamanta SC P.H. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei daune interese în valoare de 16.256.188.491 ROL, precum şi cheltuieli de judecată de 20.267,39 RON reprezentând taxe de timbru şi onorariu de avocat.
În motivare s-a reţinut că reţinut că între F.P.S. în calitate de vânzător şi C. SRL, în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 21 iulie 2000, contractul de vânzare-cumpărare nr. CT 94, având ca obiect un număr de 542.667 acţiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, reprezentând 69,97 % din valoarea capitalului social subscris al societăţii M. SA.
În perioada 27 aprilie 2001 – 31 octombrie 2001 executarea contractului a fost suspendată în baza sentinţei civile, nr. 1049/2001 a Tribunalului Constanţa, iar la data de 17 aprilie2002, cumpărătorul a achitat şi penalităţi aferente avansului în valoare de 293.339.396 ROL, astfel încât la data de 22 aprilie 2002 D.B.F. a A.V.A.S. a confirmat plata avansului şi R. SA a confirmat proprietatea C. SRL asupra pachetului de acţiuni.
Potrivit contractului de privatizare (art. 7.4.2), la data de 31 septembrie 1999, conform certificatului fiscal emis de Ministerul Finanţelor, societatea avea datorii în valoare totală de 17.052.194.322 ROL, către buget, datorii cuprinse în dosarul de prezentare.
La data de 25 mai 2002, data preluării patrimoniului societăţii, aceste datorii au crescut la valoarea de 40.284.277.774 lei.
Vânzătorul pârât, conform art. 1074 C. civ., raportat la art. 1324 C. civ., răspunde ca un depozitar, culpa sa fiind prezumată, atâta vreme cât nu dovedeşte o cauză străină exoneratoare de răspundere, caz fortuit sau forţă majoră, inclusiv fapta unui terţ care nu răspunde.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A.V.A.S., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinţei atacate, respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi înlăturarea obligării la cheltuieli de judecată şi desfiinţarea încheierii din 20 septembrie 2005 prin care s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de A.V.A.S.
În motivare se arată faptul că acţiunea este prescrisă, reclamanta având cunoştinţă încă din anul 2000, de situaţia creată privind imposibilitatea executării contractului.
Transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător a avut loc la data de 17 aprilie 2002, din motive neimputabile A.V.A.S.
Reclamanta nu are legitimare procesuală pentru a pretinde despăgubiri pentru perioada când nu era acţionar la SC M. SA CONSTANŢA neachitând penalităţile datorate pentru plata cu întârziere a avansului, respectiv suma de 843.915.018 ROL.
Instanţa de fond în mod greşit a luat în considerare concluziile raportului de expertiză, concluziile acesteia nefiind obligatorii.
În vederea stingerii situaţiei divergente între părţi, în data de 22 aprilie 2003, părţile au încheiat un act adiţional, în care s-a prevăzut la pct. 2 „cumpărătorul renunţă la dreptul pretins asupra sumei de 6.441.828.165 ROL, în caz contrar actul adiţional fiind nul de drept".
Prin Decizia comercială nr. 222 din 02 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a admis apelul formulat de A.V.A.S. Bucureşti schimbă sentinţa apelată în parte, respinge acţiunea ca neîntemeiată, şi menţine dispoziţiile sentinţei privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta SC P.H. SRL CONSTANŢA criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs, recurenta invocă faptul că instanţa de apel a apreciat greşit că obligaţia legală de conservare a bunului vândut are ca obiect exclusiv acţiunile societăţii privatizate că majorarea cuantumului datoriilor nu poate fi imputată A.V.A.S. ci administratorului societăţii şi că prejudiciul cauzat cumpărătoarei societăţii ar trebui raportat la situaţia financiară generală a societăţii şi nu doar la volumul de creştere a datoriilor.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a hotărârii judecătoreşti de fond.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel, în mod greşit a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Criticile formulate de recurentă sunt întemeiate întrucât delimitarea acţiunilor de situaţia patrimonială a societăţii în cadrul operaţiunii de vânzare a acţiunilor este falsă, abstractă şi lipsită de transpunere practică.
În speţă, cumpărătoarea a cumpărat pachetul de 69,97 % din capitalul social tocmai în considerarea situaţiei economico-financiare a societăţii evidenţiată în dosarul de prezentare luând în considerare şi datoriile de aproximativ 17 miliarde ROL.
Potrivit art. 1326 C. civ., vânzătoarea avea obligaţia contractuală de a preda bunul vândut în starea în care acesta se afla în momentul vânzării ori, la momentul preluării contractului asupra societăţii la 25 februarie 2002 când s-a schimbat acţionariatul, datoriile se ridicau la suma de 40.285.277.774 ROL.
Astfel, în aceste condiţii, în mod corect a reţinut instanţa de fond, că vânzătorul nu se poate apăra de răspundere invocând că, creşterea pasivului social nu are legătură cu obligaţia de conservare a bunului câtă vreme obiectul contractului l-au constituit „acţiunile" al căror preţ reflectă starea patrimoniului conform dosarului de prezentare în care erau incluse şi datoriile bugetare preluate de cumpărător.
În mod greşit a apreciat instanţa de apel în pronunţarea soluţiei de admitere a apelului A.V.A.S. şi de respingere a acţiunii faptul că majorarea cuantumului datoriilor nu poate fii imputată A.V.A.S. ci administratorului societăţii.
Ori, în speţă, pe perioada suspendării judecătoreşti a contractului, A.V.A.S. a păstrat calitatea de acţionar majoritar în societate, calitate în care avea controlul asupra administrării societăţii şi care i-ar fi permis îndeplinirea obligaţiei contractuale de conservare a bunului vândut şi nu de tolerare a unei proaste administrări a acesteia.
Aşa fiind, opinia vânzătorului că deteriorarea societăţii prin creşterea pasivului s-ar datora prin o defectuoasă administrare a societăţii nu poate fi primiă cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond din moment ce administratorul e un mandatar care angajează patrimoniul şi răspunderea societăţii, fiind desemnat de aceasta deoarece vânzătorul a deţinut 69,97 % din capitalul social.
A.V.A.S. era acţionar majoritar şi avea dreptul şi obligaţia de a numi un administrator cu atât mai mult cu cât fusese atenţionat de cumpărător de proasta administrare a societăţii.
În speţă, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin creşterea datoriilor societăţii până la momentul predării faţă de nivelul datoriilor de la data încheierii contractului.
Instanţa de apel apreciind că prejudiciul trebuie stabilit în raport de situaţia generală a societăţii a încălcat principiul disponibilităţii întrucât a schimbat obiectul acţiunii.
Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului nu permite schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată,
Aşa fiind, rezultatul încălcării obligaţii de conservare a produs creşterea datoriilor societăţii de la 17.052.194.322 ROL la 40.285.277.774 Rol cumpărătoarea suferind un prejudiciu în sumă de 16.256.188.491 ROL.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 302 C. proc. civ., va admite recursul va modifica Decizia atacată în sensul că va respinge apelul declarat de A.V.A.S. şi va menţine sentinţa civilă nr. 9197 din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata-pârâtă va fi obligată la 9731 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.H. SRL Constanţa.
Modifică Decizia nr. 222 din 02 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti în sensul că respinge apelul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 9197 din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti pe care o menţine.
Obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 9731 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 821/2008. Comercial → |
|---|
