ICCJ. Decizia nr. 821/2008. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 821/2008

Dosar nr. 16410/1/2006

Şedinţa publică din 29 februarie 2008

Asupra perimării de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 77 din 2 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia lipsei de interes şi în consecinţă s-a respins, ca lipsită de interes, cererea formulată de reclamanta B.C. împotriva pârâtei A.V.A.S. Bucureşti.

Recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 5603 din 22 noiembrie 2005.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că soluţia în cauză a fost pronunţată pe excepţie, nu pot fi primite şi examinate alte critici vizând fondul raporturilor dintre reclamantă şi alte persoane implicate în contractul de împrumut, garanţia şi respectiv vânzarea la licitaţie a imobilului în cadrul unei proceduri legal reglementată.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta B.C. a formulat contestaţie în anulare legal timbrată, declarată şi motivată în termen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3816 din 24 noiembrie 2006, a respins contestaţia în anulare.

Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a reţinut, în esenţă, că motivul prevăzut de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., este neîntemeiat sub un dublu aspect.

Dispoziţiile art. 312 alin. (1) Teza finală condiţionează admisibilitatea acestui motiv de situaţia imposibilităţii invocării lui apel sau recurs.

Or, în cauză contestatoarea a fost autoarea recursului promovat împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în fond, dar nu a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei comerciale.

Sub aspectul competenţei materiale a instanţelor comerciale, respectiv Curtea de Apel în primă instanţă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca instanţe de recurs, litigiul îşi are izvorul în creanţa neperformantă preluată de A.V.A.S. de la fosta B. împotriva SC E.G. SRL potrivit contractului de cesiune de creanţă nr. 1051951 din 21 iulie 1995 creanţă garantată de contestatoare conform contractului de garanţie imobiliară ipotecară autentificat sub nr. 2753 din 22 aprilie 1996 şi este supus dispoziţiilor speciale ale OUG nr. 51/1998 care stabilesc competenţa de soluţionare a litigiilor în favoarea Curţii de Apel în prima instanţă.

Împotriva acestei ultime hotărâri contestatoarea B.C. a formulat contestaţie în anulare, legal timbrată, declarată şi motivată în termen.

La termenul din 15 iunie 2007, Curtea, constatând lipsa părţilor care nu au cerut judecarea recursului în absenţa lor, a suspendat judecarea recursului conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ.

Ulterior, în dosar nu s-a mai efectuat nici un act de procedură, până la 7 ianuarie 2008 când, pricina a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.

Potrivit dispoziţiunilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an în materie civilă sau de 6 luni în materie comercială.

Conform art. 252 C. proc. civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu.

Ca urmare, ţinând cont de prevederile art. 248 C. proc. civ., şi stabilind că pe o perioadă de 6 luni judecata recursului a fost suspendată datorită pasivităţii părţilor, Curtea va constata perimarea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea B.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva deciziei nr. 3816 din 24 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 821/2008. Comercial