ICCJ. Decizia nr. 832/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 832/2008
Dosar nr. 7015/1/2007
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 406/ C din 5 aprilie 2006, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite în parte cererea formulată de reclamanta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti, prin Sucursala Braşov, cu sediul în Braşov, în contradictoriu cu pârâţii SC A. SA, cu sediul în Cluj Napoca, şi SC C.S. SA cu sediul în Arad.
Obligă pârâta SC A. SA la plata către reclamantă a sumei de 200.000 lei RON (2.000.000.000 lei ROL), sumă ce va fi reactualizată cu o cotă de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăţii, începând de la data introducerii acţiunii 29 noiembrie 2004 şi până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâta SC C.S. SA la plata către reclamantă a sumei de 78.345,6675 lei RON (783.456.675 lei ROL).
Respinge cererea de obligare în solidar a celor doi pârâţi, precum şi cea de actualizare a sumei datorate de pârâta SC C.S. SA, formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei SC A. SA la cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta SC C.S. SA la plata către reclamantă a sumei de 2.621,6776 RON (26.216.776 lei ROL), la cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 21 iunie 2004, în localitatea Stănceşti, judeţul Prahova, a avut loc un accident de circulaţie pe DN 1, autoturismul ce tracta remorca XX-80-LYI pătrunzând pe contrasens şi intrând în coliziune cu autotractorul cu nr. de circulaţie BV 812106/06, care circula regulamentar, avariindu-l în totalitate, avariind, de asemenea, şi remorca acestuia cu nr. BV din 06 iunie.
Conducătorii celor două autovehicule au decedat în urma accidentului. Vinovat de producerea accidentului, aşa cum rezultă din raportul de expertiză depus la dosar coroborat cu actele efectuate de organele de cercetare penală, este numitul A.T., conducătorul autospecialei cu nr. CJ-8573/06.01, care era angajat al pârâtei SC R.C. SRL, utilizatorul autovehiculului menţionat.
Pentru acest autovehicul proprietatea lui SC L. SRL, există o poliţă de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie seria AV nr. 0049190 încheiată cu asiguratorul pârât SC A. SA
Întrucât pentru autotractorul distrus cu nr. BV-8121 din 06 2006 şi pentru remorca avariată cu nr. BV-8141 din 06 2006 existau poliţele de asigurare de avarii şi furt CASCO nr. 2039492 din 19 ianuarie 2004 şi nr. 203993 din 19 ianuarie 2004 încheiate cu reclamanta în calitate de asigurator, de către păgubita SC I.B. SRL, proprietara maşinilor avariate, SC A.Ţ.A. SA a achitat cu titlu de despăgubiri către SC I.B. SRL suma de 2.783.456.675 lei ROL, subrogându-se, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizaţiei plătite, în drepturile asiguratorului.
Întrucât pârâta SC A.T. SA nu a plătit suma de 2 miliarde lei ROL către reclamantă, deşi avea încheiat contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie seria AV nr. 0049190 cu proprietarul maşinii conduse de cel vinovat de producerea accidentului, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, va fi obligată la plata acestei sume, neputând fi depăşită limita impusă de art. 10 din O.C.S.A. nr. 3113/2003, în vigoare la data producerii accidentului.
Întrucât prejudiciul total de 2.783.456.675 lei ROL nu a fost integral acoperit, în temeiul art. 998,999 şi 1000 alin. (3) C. civ., diferenţa de 783.456.675 lei ROL va fi suportată de comitentul –pârât SC C.S. SA, articolul 55 alin. ultim din Legea nr. 136/1995 neexistând la data comunicării faptului juridic în discuţie, respectiv data producerii accidentului, iar legea nu retroactivează.
Instanţa va respinge cererea de obligare în solidar a celor doi pârâţi la plata sumei totale arătate în cererea introductivă, întrucât, conform principiilor în materie de asigurare, asiguratorul nu plăteşte alături de altul şi nici pentru altul, ci îşi execută propria obligaţie izvorâtă din contractul de asigurare.
Faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Ordinul nr. 3113/2003, unde se arată că plafonul de 2 miliarde lei ROL nu poate fi depăşit nici prin acordarea cheltuielilor făcute în procesul civil, instanţa va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei SC A.T. SA la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 29/ A din 27 februarie 2007, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele SC C.S. SA Arad şi SC A. SA Cluj împotriva sentinţei civile nr. 406/ C din 5 aprilie 2006 a Tribunalului Braşov, secţia comercială, pe care o păstrează.
Obligă apelanta SC C.S. SA Arad să plătească intimatei SC A.Ţ.A. SA suma de 1108 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de şedinţă din 22 mai 2007 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 29/ Ap din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, în sensul că în loc de suma de „1108" va fi trecută suma de „3960" lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că apelurile sunt nefondate.
Prin încheierea din 7 noiembrie 2006, Curtea a dispus refacerea expertizei tehnice, în urma constatării unor vătămări ce nu au putut fi înlăturate altfel, prin neefectuarea cercetării la faţa locului şi necitarea experţilor consilieri încuviinţaţi de instanţă.
Prin noua lucrare tehnică s-a reţinut că faptul că viteza limită a fost depăşită nu a constituit un factor favorizant în producerea accidentului.
Starea de pericol din momentele premergătoare coliziunii a fost creată de către conducătorul A.T., care a pierdut controlul autovehiculului şi a pătruns pe contrasens. Faţă de aceste concluzii tehnice, apelul pârâtei SC C.S. SA nu poate fi primit.
În legătură cu apelul pârâtei SC A. SA Cluj, se reţine că acesta vizează doar penalităţile de 1 % pe zi de întârziere care au fost acordate de către instanţa de fond, apreciindu-se în mod corect că acestei pârâte îi aparţine culpa pentru neplata despăgubirilor către reclamantă, invocându-se apărări ce s-au dovedit nejustificate. Acest fapt rezultă din analiza corespondenţei purtată între cele două societăţi; prin adrese succesive au fost transmise apelantei – pârâte dosarele de daune pentru autotractor şi apoi pentru semiremorcă, adrese care nu au fost urmate de plata sumelor solicitate şi nici ulterior, la prezentarea la concilierile directe. Obiecţiunile făcute ulterior sunt lipsite de importanţă, vizând faptul că nu a primit actele din dosarul de daune pentru marfa transportată. Or, această apărare nu poate fi reţinută, fiind lipsită de eficienţă de existenţa principiului disponibilităţii asiguratorului de a stabili cadrul procesual al exercitării dreptului de regres.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC A.T. SA Cluj Napoca a susţinut că hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, s-a admis greşit actualizarea sumei cu cota procentuală de 0,1 % pe zi de întârziere începând cu 29 noiembrie 2004, deoarece reclamanta nu a calculat şi timbrat capătul de cerere privind penalităţile.
Se precizează în continuare că înainte de termenul stabilit pentru conciliere în data de 4 octombrie 2006, respectiv prin adresa 25214 din 21 septembrie 2004 a comunicat reclamantei că este de acord să achite despăgubirea solicitată dar să prezinte documente justificative atât pentru semiremorcă cât şi pentru marfă, documente pe care reclamanta nu le-a comunicat.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC A.Ţ.A. SA Bucureşti a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei nr. 29/A/2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca fiind temeinică şi legală, precizând că, în speţă, fiind vorba despre o hotărâre dată în apel, recursul nu poate fi întemeiat pe prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Deşi motivul de nelegalitate invocat de SC A.T. SA este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea acestuia rezultă că recurenta-pârâtă solicită o reanalizare a situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel, ceea ce este inadmisibil întrucât recursul declarat împotriva unei hotărâri date în apel este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în recurs cercetându-se doar aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate.
Părţile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente constată că situaţia expusă nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Referitor la acest unic motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
În ceea ce priveşte reiterarea situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC A.T. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 29/ A din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.T. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 29/ A din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 833/2008. Comercial → |
|---|
