ICCJ. Decizia nr. 978/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 978/2008
Dosar nr. 13478/2/2005
Şedinţa publică din 11 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 28 mai 2003 reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâţii C.E.C. Bucureşti şi F.N.I., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige, în solidar cele două pârâte să-i plătească în lei echivalentul în dolari S.U.A. la data plăţii, contravaloarea celor 10.535 unităţi de fond pe care le-a deţinut la F.N.I., la care să adauge dobânda medie bancară din 20 mai 2000 şi până la data plăţii reactualizată în funcţie de indicele de inflaţie al B.N.R.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa nr. 6111 din 25 iunie 2003, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia comercială, care, prin sentinţa nr. 3624 din 21 octombrie 2003, a respins acţiunea formulată de reclamantul I.M., ca prematur introdusă faţă de faptul că acesta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii concilierii prealabile reglementată de art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul I.M., solicitând, în principal, să reţină necompetenţa teritorială a Tribunalului Timiş.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 77/A din 31 martie 2004, a admis apelul şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la data de 3 iunie 2004.
La data de 24 octombrie 2004 reclamantul a depus o cerere precizatoare a câtimii obiectului cererii solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 3.409.550.496 lei iar la 24 noiembrie 2004 reclamantul şi-a precizat din nou acţiunea majorându-şi câtimea obiectului cererii la 8.580.788.804 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 552 din 2 februarie 2005, a admis excepţia, a respins cererea reclamantului I.M., ca prematur formulată.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa a constatat că reclamantul nu a efectuat procedura de conciliere prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. astfel că a admis excepţia de prematuritate a cererii invocată de C.E.C.
Apelul declarat de reclamantul I.M. împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 173 din 31 martie 2006, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, că apelantul reclamant nu a dovedit cu niciun mijloc de probă respectarea întocmai a procedurii prevăzută în mod imperativ şi expres de art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I.M., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul îşi subsumează generic, criticile motivelor de casare şi de modificare reglementate de dispoziţiile art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, greşita soluţionare a cauzei în raport de art. 7201 C. proc. civ.
Prin încheierea din 13 martie 2007 îndreptată prin încheierea din 6 noiembrie 2007, în raport de dispoziţiile Legii nr. 333/2001 Înalta Curte a scos din cauză C.E.C. Bucureşti şi a introdus în cauză A.V.A.S. Bucureşti care s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile intimatei C.E.C.
La termenul din 29 mai 2007 Înalta Curte a suspendat judecarea pricinii în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. iar la termenul din 6 noiembrie 2007 pricina a fost repusă pe rol.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Este de necontestat că prevederile art. 7201 C. proc. civ. privind efectuarea procedurii prealabile în litigiile comerciale evaluabile în bani sunt obligatorii, dar termenele, condiţiile şi conţinutul înscrisurilor conform art. 2 alin. (2) al aceluiaşi articol nu reprezintă condiţii a căror nerespectare atrage automat nulitatea concilierii prealabile.
Reclamantul a făcut demersuri în vederea realizării procedurii de conciliere prealabilă reglementată de art. 7201 C. proc. civ., a se vedea în acest sens procesul - verbal din 1 septembrie 2003 întocmit de I.M. în lipsa părţilor notificate care au lipsit şi în prezenţa martorilor P.A.G. şi S.A.I., răspunsul dat de C.E.C. SA la invitaţia la conciliere.
Aşa fiind, este evident demersul recurentului - reclamant de a efectua concilierea prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Este cert că în cauză nu sunt îndeplinite toate condiţiile ce ţin de convocare, de termenele şi de manifestare a voinţei părţilor însă nerespectarea acestora nu poate atrage sancţiunea prematurităţii acţiunii atât timp cât intimaţii - pârâţi nu au dovedit o vătămare, cu atât mai mult cu cât aceştia nu s-au prezentat la convocare.
Cum părţile nu au valorificat posibilitatea legală de soluţionare pe cale amiabilă a litigiului, se prezumă că voinţa lor a fost în sensul soluţionării litigiului însă între ele pe cale judecătorească.
În considerarea celor ce preced, faţă de faptul că ambele instanţe au dat o interpretare excesiv de rigidă dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 32 C. proc. civ., va admite recursul, va casa ambele hotărâri şi va trimite cauza Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pentru judecarea cauzei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva deciziei nr. 173 din 31 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 552 din 2 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza, pentru soluţionare pe fond, Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 951/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 981/2008. Comercial → |
|---|
