ICCJ. Decizia nr. 937/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 937/2008
Dosar nr. 3782/101/2007
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta C.E.F. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună evacuarea pârâtei SC G. SRL Drobeta Turnu Severin din imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi.
Prin sentinţa nr. 186/COM din 27 aprilie 2007, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea reclamantei şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul sus menţionat.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care prin Decizia nr. 230 din 16 octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC G. SRL Drobeta Turnu Severin.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că termenul contractului de închiriere încheiat între părţi a expirat la data de 31 decembrie 2006, iar după expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, proprietara avea posibilitatea să solicite evacuarea chiriaşului, fără a mai fi necesară vreo notificare prealabilă, potrivit dispoziţiilor art. 1436 alin. (1) C. civ.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC G. SRL Drobeta Turnu Severin, invocând motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea deciziei recurate şi a sentinţei pronunţate în cauză şi în fond, respingerea acţiunii reclamantei.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susţinut că a avut raporturi de locaţiune cu reclamanta încă din anul 2000, care s-au derulat succesiv prin încheierea unor contracte de locaţiune, ultimul expirând la data de 31 decembrie 2006. De la această dată, recurenta apreciază că a intervenit tacita relocaţiune, având în vedere că reclamanta nu a notificat în niciun fel intenţia sa de a înceta raporturile locative.
A mai susţinut recurenta că imobilul din care s-a dispus evacuarea, a fost indisponibilizat, fiind instituit sechestru asigurător, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, urmare a faptului că reclamanta ar fi împrumutat de la administratorul pârâtei, suma de 61.500 dolari S.U.A.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Recursul, potrivit reglementării din titlul V capitolul I secţiunile I şi II, este cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată numai în condiţiile de formă şi fond prevăzute procedural.
În acest sens, art. 304 C. proc. civ. stabileşte că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1 - 9, iar art. 3021 alin. (1) lit. c) confirmă faptul că această cale de atac de reformare, extraordinară, nedevolutivă, impune numai analiza motivelor de nelegalitate şi nu o rejudecare a fondului în orice condiţii.
În raport de aceste precizări prealabile, se constată că deşi recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în realitate, a supus spre analiză chestiuni de fond legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză, respectiv continuitatea contractului de locaţiune după expirarea termenului pentru care a fost încheiat şi împrejurarea că asupra imobilului fusese instituit sechestru asigurator.
Criticile legate de continuitatea raporturilor locative, precum şi instituirea sechestrului asigurator, nu constituie motive ce pot fi analizate în cadrul pct. 9 al art. 304, potrivit căruia recurenta trebuia să demonstreze că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Or, din niciun argument expus în motivarea recursului nu rezultă care anume dispoziţii legale au fost încălcate sau aplicate greşit, pentru ca acestea să constituie obiect de analiză într-o cale de atac extraordinară ce vizează numai nelegalitatea soluţiilor supuse controlului judiciar.
Cu toate acestea, se constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1436 alin. (1) C. civ., avînd în vedere încheierea contractului pe o perioadă determinată, situaţie în care nu era necesară o notificare prealabilă din partea reclamantei. În ceea ce priveşte critica referitoare la instituirea sechestrului asigurator, de asemenea, instanţa de apel a reţinut în mod corect că nu are legătură cu prezenta cauză, având în vedere că printr-un înscris sub semnătură privată, reclamanta ar fi garantat cu imobilul, un împrumut contractat cu administratorul societăţii pârâte.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G. SRL Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 230 din 16 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 902/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 951/2008. Comercial → |
|---|
