ICCJ. Decizia nr. 1340/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1340/2009
Dosar nr. 22166/3/2007
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 2410 din 20 februarie 2008 a respins acţiunea reclamantului Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat Bucureşti formulată în contradictoriu cu pârâta SC P.M. SRL Bucureşti prin care a solicitat rezilierea contractului de închiriere nr. 1 din 19 martie 2004 şi a actului adiţional la acesta nr. 1 din 1 octombrie 2004 încheiat între Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat Bucureşti şi SC P.M. SRL Bucureşti şi eliberarea spaţiului situat în Bucureşti, prin ridicarea reclamelor de publicitate şi echipamentelor aferente, iar în caz de refuz autorizarea sa ca în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să procedeze la ridicarea acestora pe cheltuiala pârâtei. S-a respins şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC P.M. SRL Bucureşti faţă de chemaţii în garanţie V.C. şi G.C. ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, contractul de închiriere şi actul adiţional la acesta, ce vizează spaţiul situat în Bucureşti, unde îşi are sediul Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, sunt încheiate sub regimul Legii nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, care interzicea partidelor politice, în art. 7 să desfăşoare activităţi specifice societăţilor comerciale; că art. 7 lit. e) din aceiaşi lege consacra o dispoziţie de excepţie, incidentă în speţă, în sensul că sumele de bani obţinute din închirierea spaţiilor proprii trebuie repartizate obligatoriu pentru conferinţe şi acţiuni social-culturale; că faţă de această situaţie s-a reţinut că acţiunea în reziliere presupune existenţa unei culpe contractuale, ce nu a fost dovedită, rezilierea contractului neconfundându-se cu nulitatea contractului, ce intervine pentru nerespectarea condiţiilor legale existente la încheierea actului şi, ca o consecinţă s-a respins şi cererea de chemare în garanţie, ca rămasă fără obiect.
Prin Decizia comercială nr. 505 din 6 noiembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanţei de fond, menţinând aceiaşi motivare ca la fond.
Împotriva menţionatei decizii, reclamantul Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat Bucureşti a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii sale, astfel cum a fost formulată.
În criticile formulate recurentul reclamant susţine în esenţă că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susţinând că a investit instanţa cu o acţiune în reziliere şi nu cu o acţiune în constatarea nulităţii contractului, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 334/2006 a finanţării activităţii partidelor politice şi că în motivele de apel nu şi-a invocat propria culpă pentru rezilierea contractului.
Recurentul reclamant a precizat că în mod eronat instanţa s-a pronunţat în cauză în raport de prevederile Legii nr. 43/2003, în condiţiile în care aceasta era abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 334/2006, că pentru rezilierea contractului nu a invocat culpa pârâtei, ci faptul că se află în imposibilitate legală de a-şi îndeplini obligaţia contractuală prevăzută la art. 3.1, de a pune la dispoziţie pârâtei spaţiile închiriate pentru viitor, faţă de dispoziţiile noii legi.
Intimata pârâtă SC P.M. SRL Bucureşti prin întâmpinare/note scrise, depusă la dosar a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantului este nefondat.
Astfel se constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părţi a stat contractul de închiriere nr. 1 din 19 martie 2004, modificat prin actul adiţional nr. 1 din 1 octombrie 2004 în baza căruia s-a transmis pârâtei dreptul de folosinţă pe o durată de 5 ani a unor spaţii în vederea amplasării unor reclame publicitare; că ulterior încheierii contractului prin art. 12 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 s-a interzis partidelor politice să desfăşoare activităţi specifice societăţilor comerciale şi că acest fapt l-a determinat să solicite rezilierea convenţiei, fiind în imposibilitate de a-şi mai îndeplini obligaţiile contractuale.
Critica recurentului reclamant întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. urmează a fi respinsă întrucât nu se poate reţine că instanţa de apel ar fi interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, sau că ar fi schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia în raport de dispoziţiile Legii nr. 334/2006 care la art. 12 cuprinde aceiaşi dispoziţie de excepţie ca şi art. 7 lit. e) din Legea nr. 43/2003 în vigoare la data încheierii contractului şi actului adiţional menţionate.
Chiar dacă sancţiunile prevăzute pentru încălcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 12 din Legea nr. 334/2006 nu erau cuprinse în legea veche în vigoare la data încheierii contractului de închiriere, acestea nu sunt de natură să justifice rezilierea contractului.
Avându-se în vedere că rezilierea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic şi că ea nu poate fi cerută de partea care nu-şi îndeplineşte obligaţiile, că pârâta SC P.M. SRL şi-a achitat chiria, soluţia instanţei de apel de respingere a acţiunii reclamantului este corectă.
Faţă de această situaţie, cum Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 505 din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1336/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1342/2009. Comercial → |
|---|
