ICCJ. Decizia nr. 1357/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1357/2009
Dosar nr. 9546/42/2005
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 2851/2003, reclamanta Asociaţia A.I., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.D.S., să se constate că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 5.5 coroborat cu art. 4.1 din contractul de concesiune din 16 noiembrie 2000 încheiat între părţi pentru a opera rezilierea de drept a contractului, notificată de pârâtă prin adresa din 20 martie 2000.
A mai solicitat reclamanta, ca pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună suspendarea licitaţiei cu plic închis organizată de pârâtă în vederea concesionării suprafeţei de teren de 2.572 ha situate în localitatea Verguleasa, judeţul Buzău, până la soluţionarea prezentei cereri.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta A.D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociaţia A.I., obligarea acesteia la plata sumei de 9.668.667 lei reprezentând redevenţă neachitată la termenele scadente, penalităţi de întârziere şi T.V.A. datorate de pârâtă în baza contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000; totodată reclamanta a mai solicitat să se constate rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000, conform pactului comisoriu de gradul 3 prevăzut la art. 5.5 din contract şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor datorate până la stingerea debitului potrivit art. 5.4 din contractul de concesiune.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9965 din data de 1 septembrie 2003 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, constatând că prin art. 10.1 din contractul de concesiune părţile au convenit sub aspectul competenţei teritoriale, ca soluţionarea litigiilor decurgând din executarea contractului, să aparţină instanţei în circumscripţia căreia se află terenul ce face obiectul concesiunii.
La Tribunalul Buzău, cauza a fost înregistrată sub nr. 3301/2003, iar prin încheierea din data de 14 noiembrie 2003 instanţa a dispus conexarea cauzei la acţiunea ce face obiectul dosarului nr. 2851/2003 constatând că între cele două cauze există o strânsă legătură.
Prin sentinţa nr. 534 pronunţată la data de 19 mai 2004 Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă Asociaţia A.I., a constatat că nu a intervenit rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000, şi a respins cererea conexă formulată de pârâta - reclamantă A.D.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut că potrivit art. 4.1 alin. (2) din contractul de concesiune încheiat între reclamantă, în calitate de concesionar, şi pârâtă, în calitate de concedent, redevenţa – echivalentul în lei a 470 kg grâu stas 813/68/ha anual pentru arabil, vii, livezi şi 445 hg grâu stas 813/68/ha anual pentru păşuni, se stabileşte după cotaţia grâului la B.R.M. în momentul plăţii. Că, începând cu al II-lea trimestru al anului 2001, B.R.M., nu a mai avut cotaţie la grâu, situaţie în care concedentul a calculat redevenţa după cotaţia grâului la Bursa de la Londra, criteriu stabilit unilateral.
Referitor la cererea conexă, instanţa a constatat că este neîntemeiată, în condiţiile în care neexecutarea obligaţiilor concesionarei de plată a redevenţei, nu se datorează culpei acesteia, iar concedenta A.D.S. nu a acceptat negocierea altor criterii pentru stabilirea plăţii redevenţei în absenţa cotaţiei grâului la B.R.M.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta - reclamantă A.D.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost formulată şi respingerea acţiunii conexe a Asociaţia A.I.
Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat Decizia nr. 689 din 30 septembrie 2004, respingând ca nefondat apelul pârâtei - reclamante A.D.S.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, a declarat recurs pârâta - reclamantă A.D.S., care, prin Decizia nr. 689 din 30 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost admis şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că în condiţiile în care criteriul stabilit de părţi în contractul de concesiune încheiat, referitor la preţul redevenţei, a devenit inoperabil, prin lipsa cotaţiei la B.R.M. a grâului, iar părţile nu au reuşit pe cale amiabilă să stabilească altă modalitate de calcul a redevenţei, litigiul ivit între ele în legătură cu acest aspect, trebuia soluţionat de instanţă cu respectarea art. 129 C. proc. civ. în sensul efectuării unei expertize financiar - contabil pentru stabilirea redevenţei.
În rejudecare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat Decizia nr. 87 din 29 aprilie 2008, prin care a admis apelul şi a modificat în tot sentinţa, a admis acţiunea conexă formulată de A.D.S. Bucureşti şi a obligat-o pe pârâta - reclamantă Asociaţia A.I. Poşta Câlnău să plătească reclamantei - pârâte 977.224,13 lei, cu titlu de redevenţă pe perioada 1 ianuarie 2001 – 20 martie 2003 şi la 1.581.040,50 lei penalităţi contractuale, respectiv la cheltuieli de judecată.
A constatat rezilierea de drept a contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000 încheiat între părţi.
A respins, totodată, ca nefondată acţiunea conexă formulată de pârâta - reclamantă Asociaţia A.I. Poşta Câlnău.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că faţă de clauzele contractului (art. 4.1), împrejurarea că B.R.M., la care părţile s-au raportat, nu mai tranzacţionează grâu, preţul redevenţei se poate stabili cel mai aproape de intenţia părţilor în raport de preţul practicat pe piaţa liberă şi, în concordanţă şi cu dispoziţiile deciziei de casare, a avut în vedere concluziile expertizei contabile efectuată în cauză.
În privinţa obligaţiei de plată a penalităţilor de întârziere a avut în vedere dispoziţiile contractuale (art. 5.4) prin care părţile au prevăzut această sancţiune şi concluziile expertizei contabile.
Totodată, faţă de pactul comisoriu prevăzut în contract (art. 5.5), întârzierea plăţii cu peste 30 de zile şi notificarea rezilierii, instanţa de apel a concluzionat că sunt întrunite condiţiile şi se impune şi admiterea cererii privind constatarea rezilierii contractului, respingându-se pe cale de consecinţă, acţiunea conexă formulată de Asociaţia A.I.
Sub acest din urmă aspect, au fost respinse toate apărările pârâtei - reclamante faţă de dispoziţiile art. 292 C. proc. civ., potrivit cărora părţile nu se vor putea folosi în apel de alte mijloace de probă şi dovezi decât cele invocate la fond sau arătate prin cererea de apel, iar pe de altă parte, cauza a fost rejudecată în raport cu cele dispuse prin Decizia de casare.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta - reclamantă şi după prezentarea unui scurt istoric al situaţiei litigiului raportat la situaţia de fapt şi probele administrate, a invocat nelegalitatea hotărârii pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A arătat, în esenţă, că instanţa de apel a nesocotit probele administrate din care rezultă că terenul concesionat nu a fost folosit în totalitate, punând temei, în mod greşit, pe concluziile expertizei, cât şi izvorul obligaţiilor deduse judecăţii, respectiv contractul părţilor prin care preţul redevenţei s-a stabilit în funcţie de preţul grâului la B.R.M., astfel că, în lipsa unei cotaţii la această bursă, a unui preţ determinat sau determinabil şi faţă de poziţia culpabilă a reclamantei - pârâte care a refuzat renegocierea contractului, stabilirea preţului pe alte criterii şi în lipsa unui acord de voinţă, apare lipsită de fundament legal.
Intimata reclamantă - pârâtă a formulat, în termenul legal, întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
În ceea ce priveşte prima critică vizând neanalizarea tuturor probelor privind situaţia terenului ce a făcut obiectul concesiunii, se constată că această critică nu se subsumează motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi niciunui alt motiv dintre cele reglementate limitativ prin art. 304 C. proc. civ., vizând de fapt netemeinicia hotărârii, ceea ce excede, deci, obiectului recursului.
În privinţa obligaţiei dedusă judecăţii, se constată că instanţa de apel în motivare s-a raportat la contract ca izvor al obligaţiilor, pe baza căruia a şi stabilit conform concluziilor expertizei contabile, preţul redevenţei, neputându-se reţine că s-a nesocotit voinţa părţilor.
Sub acest aspect, instanţa, cu respectarea dispoziţiilor din contract potrivit cărora redevenţa reprezintă o anumită cantitate de grâu - nepredată, deşi, recurenta putea să execute obligaţia şi în această modalitate - a stabilit preţul în funcţie de cel practicat pe piaţa liberă, în lipsa unei cotaţii la bursă.
Obligaţiile contractuale trebuie respectate cu bună - credinţă, ceea ce nu se poate reţine în privinţa recurentei pârâte - reclamante care a refuzat să predea în natură cantitatea de grâu, respectiv să participe la renegocierea preţului prin raportare şi la alte cotaţii decât cele ale B.R.M. deşi i s-au făcut aceste oferte, încât, având în vedere şi dispoziţiile deciziei de casare, obligatorie pentru instanţa de apel, prin care s-a statuat asupra caracterului determinabil al preţului, faţă de interpretarea care trebuie dată contractului, în mod legal, fără a încălca, deci, art. 969 C. civ. instanţa de apel a stabilit întinderea creanţei.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A.I. Poşta Câlnău împotriva deciziei comerciale nr. 87 din 29 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1315/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1384/2009. Comercial → |
|---|
