ICCJ. Decizia nr. 1384/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1384/2009
Dosar nr. 77/118/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5396/COM din 19 octombrie 2007, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL în contradictor cu pârâta SC R.C.S.L. SRL şi în consecinţă:
- a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.303.079,8 ron reprezentând preţ al lucrărilor;
- a respins cererea de obligare la plata dobânzii legale aferente preţului lucrărilor;
- a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind rezilierea contractului de construcţii montaj din 2002 şi obligarea pârâtei la plata de daune echivalente dobânzilor achitate la credite.
Prin aceeaşi sentinţă a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi în consecinţă:
- a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei reconveniente suma de 450.069,2 ron reprezentând daune echivalente preţului lucrărilor executate de terţi;
- a respins celelalte capete ale cererii reconvenţionale ca nefondate.
Instanţa de fond a reţinut în fapt încheierea de către părţi la data de 6 iunie 2002 a contractului având ca obiect executarea lucrărilor de construcţii montaj la obiectiv, reclamanta având calitatea de beneficiar, părţile convenind prin acte adiţionale şi note de conciliere succesive asupra plăţilor şi termenelor de execuţie.
Făcând aplicarea prevederilor art. 969 şi art. 1073 C. civ., reţinând atât culpa reclamantei cât şi culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiilor contractuale şi având în vedere constatările raportului de expertiză efectuat în cauză instanţa de fond a admis în parte ambele cereri: principală şi reconvenţională, în sensul mai sus arătat.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 156/COM din 8 octombrie 2008 a admis apelul formulat de reclamantă şi schimbând în parte sentinţa, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 725.931,97 lei, reprezentând dobânda legală calculată conform raportului de expertiză contabilă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la soluţionarea cererii principale de chemare în judecată. Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă instanţa de apel a înlăturat susţinerea acesteia conform căreia nu mai datorează niciun preţ pentru lucrările executate de SC N.C. SRL având în vedere caracterul sinalagmatic al convenţiei părţilor care îi determină obligaţia de a achita preţul stabilit pentru lucrările de care beneficiază în realizarea obiectului contractat.
În ce priveşte apelul declarat de reclamantă, instanţa de apel a reţinut că în condiţiile în care ambele părţi au încălcat clauzele contractuale în ce priveşte modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor asumate de fiecare prin contract iar prin acte adiţionale s-au suplimentat lucrările şi s-a convenit asupra stadiului lucrărilor şi plăţilor efectuate, plecând de la constatările cuprinse în rapoartele de expertiză, prima instanţă a reţinut corect că reclamanta a efectuat atât lucrări de bază cât şi lucrări suplimentare ce au fost acceptate de beneficiară şi care a fost obligată la plata diferenţei de preţ de 13.030.797.078 rol.
A mai reţinut instanţa de apel că reclamanta este îndreptăţită la dobânda în sumă de 725.931,97 ron pentru neachitarea la scadenţă a diferenţei de preţ.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta SC N.C. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că deşi instanţele au reţinut şi culpa contractuală a pârâtei recurenta a fost obligată la plata lucrărilor efectuate de terţi fără a se motiva în drept soluţia sub acest aspect.
Intimata nu a depus întâmpinare la dosar.
Recursul este fondat.
Recurenta şi-a structurat motivele de apel în patru puncte, pe care Decizia atacată le-a sintetizat în partea de istoric.
Motivarea deciziei ca atare şi care trebuie să cuprindă o analiză a fiecărui motiv de apel nu referă la critica relevată de recurentă constând în obligarea sa de către instanţa de fond la plata lucrărilor efectuate de terţi în condiţiile deja reţinute, respectiv la pct. 3 din motivele de apel, aşa încât în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recursul este fondat.
Cum respectivul motiv de apel nu a fost analizat, instanţa de apel nepronunţându-se şi cu privire la acesta deşi obiectul lui a fost soluţionat distinct prin dispozitivul sentinţei apelată, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte Decizia atacată şi, în raport de art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza aceeaşi instanţă pentru soluţionarea acestuia, menţinând toate celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC N.C. SRL Ploieşti, prin administrator judiciar P. SPRL Ploieşti, împotriva deciziei nr. 156/COM din 8 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte Decizia recurată şi trimite cauza pentru soluţionarea motivului 3 de apel, la aceeaşi instanţă.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1357/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1388/2009. Comercial → |
|---|
